Limitele autorizației de regularizare sub imperiul Legii nr. 169/2026. Între inalienabilitatea domeniului public
Atenție la blocurile de extindere!
Claudia COJOCARU 10 noiembrie 2026, 06:04 Printre cele mai importante și așteptate modificări legislative introduse de Codul de gestionare a terenurilor, urbanism și construcții (CATUC / Legea nr. 169/2026) este introducerea autorizației de regularizare, un mecanism esențial pentru legalizarea clădirilor construite fără autorizație. În conformitate cu articolul 301 alineatul (2) din CATUC, se arată că autorizația de regularizare poate fi eliberată numai pentru clădirile cu funcția de locuințe unifamiliare (cu o înălțime de etaj la etaj sau de etaj la etaj și o suprafață de construcții de etaj la etaj de maximum 150 m2) care nu sunt monumente istorice și se află în afara zonelor protejate sau a zonelor construite protejate.
Textul cuprinde, de asemenea, anexe la locuințe, anexe la gospodării sau anexe la exploatații agricole cu o suprafață de maximum 150 m2, precum și lucrări de închidere a balconului, fără extindere în domeniul public.
Prin urmare, se acordă o atenție deosebită blocurilor de extindere. Noul Cod include închiderea balconului în lista lucrărilor care pot fi salvate permanent de demoliție, dar impune o condiție de excludere: clădirile nu pot ocupa spații publice sau domeniul public.
Atenție deosebită!
În plus, alineatul (7) din același articol prevede o perioadă de tranziție de un an (applicabilă până la 25 august 2027) pentru alte categorii de construcții nespecificate efectuate fără autorizație.
Cu toate acestea, textul legii nu distinge sau nu creează o derogare expresă pentru extinderile sau balconiile care afectează domeniul public. În astfel de situații, sancțiunea pentru demontarea sau demolarea lucrărilor rămâne în întregime aplicabilă.
Ce spune principiul clasic de interpretare?
Prin urmare, principiul clasic al interpretării ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (în cazul în care legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distinge) devine incidentale.
În acest context, ar fi necesar să se stabilească sau să se găsească soluții legislative pentru legalizarea acestor clădiri publice fără demolare? Singurul mod juridic teoretic de a evita dizolvarea este obținerea în prealabil a unui titlu juridic valabil asupra terenului (concesie sau suprafață). Aceasta implică o procedură administrativă anterioară, care este deosebit de restrictivă: dezactivarea spațiului prin transferul domeniului public în domeniul privat al unității administrative-territoriale (dacă aceasta și-a pierdut utilitatea publică), urmată de o decizie a consiliului local (HCL) privind alocarea drepturilor de utilizare.
În lipsa acestui titlu, simpla îndeplinire a cerințelor tehnice sau plata impozitelor majore nu compensă lipsa dreptului de utilizare a terenurilor, menținând în același timp obligația de a elimina structura.