Instanțele din România aplică de marți normarea activității pentru a gestiona dosarele

Ce schimbare majoră intră în vigoare în instanțele din România pe 15 septembrie?

Începând cu data de 15 septembrie, adică marți, sistemul judiciar din România intră într-o nouă etapă operațională, implementând o metodologie specifică de reglare a fluxului de lucru. Toate instanțele de prim grad, instanțele de apel precum și Curtea de Apel vor adopta un protocol cunoscut sub denumirea de „normare”.

Acest mecanism are ca scop principal alinierea strictă a volumului de cauze distribuite judecători cu capacitatea reală de procesare a fiecărei instanțe, determinată de numărul de magistrați și de gradul juridic al acesteia.

Obiectivul central al acestei noi abordări este de a evita supraîncărcarea nejustificată a dosarelor, asigurând că cauzele care depășesc pragul zilnic de absorbție nu sunt pierdute sau respinse, ci rămân într-o stare de așteptare temporară, fiind reprogramate pentru zilele ulterioare.

Pentru a înțelege concret modul în care funcționează acest algoritm de repartizare, este util să analizăm un scenariu hipotetic bazat pe o instanță de prim grad. Să presupunem că o anumită Judecătorie are în structura sa doar patru judecători. Conform regulilor de tranziție aplicabile primului an de vigoare al mecanismului, fiecare dintre acești magistrați va avea o limită anuală de 576 de dosare. Astfel, capacitatea totală agregată a instanței pentru o perioadă de un an se ridică la 2.304 de dosare.

Dacă transformăm această cifră anuală într-un indicator zilnic, împărțind suma la numărul de zile dintr-un an, rezultă o medie de aproximativ 6,31 de dosare care pot fi preluate și repartizate într-o singură zi calendaristică.

Să ilustrăm procesul pe parcursul unei săptămâni, pornind de la data de 15 septembrie. În această zi, instanța înregistrează șapte dosare noi. Deoarece capacitatea disponibilă este de aproximativ șase unități, șase dosare vor fi atribuite judecătorilor, în timp ce al șaselea va rămâne pe listă, în așteptare. A doua zi, pe 16 septembrie, intră în circuit încă șapte dosare. La începutul zilei, instanța are deja un dosar reportat din ziua anterioară. Prin urmare, din cele șapte dosare noi, doar cinci se pot alătura celui reportat, respectând plafonul zilnic.

Două dintre noile dosare rămân, așadar, în stadiul de așteptare. Pe 17 septembrie, situația se schimbă ușor, fiind înregistrate doar trei dosare noi. Instanța va prelua cele două dosare rămase din 16 septembrie și cele trei cauze curente, totalizând cinci repartizări.

Deoarece plafonul zilnic este de șase, diferența de o unitate de capacitate nefolosită va fi reportată automat către ziua următoare.

Astfel, pe 18 septembrie, instanța va dispune de o capacitate totală de șapte dosare (șase de bază plus unul reportat), permițând repartizarea integrală a celor șapte dosare înregistrate în acea zi, fără a lăsa nicio cauză în așteptare.

Mecanismul de normare nu tratează toate tipurile de litigii identic, existând distincții clare între categoriile de cauze. Prima categorie include cauzele care sunt exclus din calculul capacității zilnice. Un exemplu relevant îl constituie încuviințările pentru executare silită. Acestea nu consumă din plafonul de dosare obișnuite; ele sunt procesate suplimentar, peste capacitatea standard.

De pildă, dacă într-o zi se înregistrează șapte dosare de rutină și trei cereri de executare silită, toate cele trei cereri speciale vor fi repartizate imediat, iar dintre cele șapte dosare de rutină, doar șase vor fi preluate, al șaptelea rămânând în așteptare.

A doua categorie majoră este cea a cauzelor prioritare. Acestea sunt incluse în calculul capacității, dar beneficiază de un tratament accelerat: trebuie repartizate imediat, chiar dacă acest lucru duce la depășirea limitelor zilnice normale.

Ce înseamnă normarea pentru instanțele din România?

Ordinele de protecție reprezintă un exemplu tipic. Dacă într-o zi se înregistrează zece ordine de protecție, toate vor fi distribuite fără întârziere. Totuși, deoarece plafonul standard este de șase, cele patru dosare care depășesc această limită vor fi imputate zilei următoare.

Astfel, capacitatea efectivă disponibilă a doua zi va fi redusă corespunzător. Într-un alt scenariu, dacă într-o zi intră trei dosare obișnuite și cinci ordine de protecție, cele cinci ordine prioritare vor fi procesate primele.

Din cele trei dosare obișnuite, doar unul va fi repartizat, iar celelalte două vor rămâne în așteptare, pentru a fi preluate când capacitatea va fi suficientă.

Lista detaliată a cauzelor exceptate și a celor prioritare este stipulată în anexa Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, cu numărul 1642.

Fundamentul numeric al acestor limite provine din datele statistice oferite de Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției (CEPEJ). Analiza a fost realizată prin compararea cu media europeană, cu excepția României, pentru a evita distorsionarea datelor. Calculul a evidențiat o medie de 288 de dosare anuale pentru un judecător de instanță de prim grad, 192 pentru un judecător de tribunal și 119 pentru un judecător de curte de apel.

Cu toate acestea, trecerea la aceste valori nu se va face brusc, ci printr-o tranziție graduală.

În primul an, plafonele sunt stabilite la dublul mediei europene: 576 de dosare pentru judecătorii de prim grad, 384 pentru cei de tribunal și 238 pentru cei de curte de apel.

În al doilea an, pragul va fi ajustat la 1,5 ori media europeană, iar începând cu al treilea an, se va atinge nivelul mediei europene standard.

Justificarea principală pentru introducerea acestei rigori administrative este volumul disproporționat de cauze nou-înregistrate cu care se confruntă România. Statisticile arată o creștere de peste 27% a numărului de dosare noi între anii 2020 și 2024. În prezent, fluxul de dosare nou-intrate în instanțele românești este de trei până la patru ori mai mare decât media europeană. În paralel, numărul de judecători și grefieri a rămas relativ constant în ultimele zece ani, ceea ce creează o tensiune structurală.

Capacitatea fizică a sistemului este limitată de realități simple: un an are 365 de zile, dintre care aproximativ 250 sunt lucrătoare, săptămâna include cinci zile de muncă, iar ziua de lucru durează opt ore.

Autorii mecanismului susțin că, în aceste condiții, creșterea continuă a volumului de cauze pune în pericol calitatea actului de justiție, indiferent de eforturile depuse de magistrați și personalul auxiliar.

Noua procedură încearcă să restabilească echilibrul dintre oferta de cauze și capacitatea de absorbție, garantând că dosarele care depășesc limitele sunt preluate ulterior, iar cele urgente sau exceptate își păstrează regimul special. Implementarea completă a acestui sistem de normare debutează oficial pe 15 septembrie, la nivel național, în toate instanțele de prim și al doilea grad de jurisdicție.