Instanța a stabilit regulile pentru contestarea notelor la concursurile școlare

Cum se identifică actul administrativ contestat?

Curtea de Casație și Justiție, prin secția sa specializată în contencios administrativ și fiscal, a emis recent o decizie crucială care clarifică modul în care participanții la olimpiadele școlare pot contesta rezultatele obținute. Prin decizia nr. 3060, publicată pe 29 mai 2025, instanța a stabilit limite clare pentru atacarea în instanță a procesului de evaluare și reevaluare a lucrărilor scrise.

Cazul analizat vizează în mod specific Olimpiada de Limbă și Literatură Română, clasa a VI-a, ediția din anul 2023, unde trei reclamanți, identificați prin inițialele A. B. și C. au încercat să anuleze rezultatul etapei municipale a competiției.

Aceștia au formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel București, Secția a IX-a, în data de 31 mai 2023, sub numărul de înregistrare x/2023.

Pârâții în acest dosar au fost Comisia Națională pentru Coordonarea Competițiilor Școlare din cadrul Ministerului Educației, a Ministerului Economiei și a Institutului Științific al Muncii, precum și Comisia de Organizare și Evaluare pentru etapa pe municipiu a olimpiadei respective. Solicitarea principală a petenților a fost anularea întregului proces de evaluare și reevaluare, dar și obligarea pârâților la plata unei sume simbolice de un euro, convertit în lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit de reclamanta A. în timpul verificării lucrării sale.

Înalta Curte a examinat recursul împotriva sentinței de casare și a constatat că acesta este nefondat, confirmând astfel soluția instanței de apel. Analiza detaliată a motivelor de casare invocate de recurenți a evidențiat două categorii principale de critici. Prima se referea la dificultatea indicării, încă din cererea inițială, a fiecărui act administrativ distinct emis în cadrul complexului proces de evaluare. Recurenții susțineau că prima instanță nu a ținut cont suficient de motivele de fapt și de probele depuse, din cauza acestei impreciziuni. A doua critică viza sancțiunea procedurală aplicabilă atunci când obiectul cererii de chemare în judecată nu este definit cu suficientă claritate.

În Problema identificării actului administrativ contestat este, în esență, conexă cu analiza motivelor de fapt, conform articolului 488 alineatul (1) punctul 8 din Codul de Procedură Civilă. De asemenea, Curtea a subliniat că cerința de expertizare a lucrării aparține fondului cauzei, iar prima instanță s-a dezinvestit de acest aspect prin soluționarea excepției de inadmisibilitate.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor din articolele 194-200 ale Codului de Procedură Civilă, s-a stabilit o distincție importantă: lipsa totală a obiectului duce la nulitatea cererii, după ce părții i se acordă un termen pentru remediere.

În schimb, dacă obiectul există, dar este formulat astfel încât acțiunea devine inadmisibilă, instanța va declara neprimirea cauzei. Acestea sunt două situații juridice distincte, cu consecințe diferite.

Un alt aspect discutat a fost obligația instanței de a califica ea însăși obiectul acțiunii.

Recurenții se plângeau că instanța nu a identificat în motivele lor de fapt elementele unui refuz nejustificat al autorității de a le permite accesul la lucrarea candidatei și la documentele de notare, atât înainte, cât și după reevaluare.

Totuși, Curtea a precizat că acestea sunt operațiuni administrative, nu acte administrative propriu-zise, iar instanța nu poate reinterpreta susținerile factice ale părților în absența unor argumente explicate clar.

Ce contestă, de fapt, reclamanții?

La punctul al doilea al analizei, recurenții au invocat încălcarea unor norme de drept substanțial, citând articolul 2 alineatul (1) litera c) din Legea nr. 554/2004, prin care reduc actul administrativ la un simplu instrument, precum și articolul 2 alineatul (2) din Legea Contenciosului Administrativ, criticând neluarea în considerare a celor două refuzuri. Mai mult, au apelat la principiile transparenței și echității din Legea Educației Naționale nr. 1/2011, respectiv la dreptul fundamental la învățătură. Înalta Curte a validat poziția primei instanțe, considerând corectă caracterizarea juridică a situației. Reclamanții solicitau anularea, nu simpla revizuire, a unui act administrativ.

S-a statuat că procedura olimpiadei organizate de Inspectoratul Școlar al Municipiului București reprezintă un ansamblu de activități de organizare, evaluare și reevaluare a lucrărilor multiple, nu a unei singure.

Multe dintre actele din acest proces, precum monitorizarea concursului sau asigurarea logisticii, sunt operațiuni administrative de suport pentru proba scrisă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că ce contestă reclamanții nu este un act administrativ singular, ci o serie de operațiuni și acte, adică o procedură integrală. Atâta timp cât actul administrativ final nu a fost atacat direct, instanța nu putea verifica legalitatea operațiunilor administrative intermediare, conform articolului 18 alineatul (2) din Legea Contenciosului Administrativ.

Susținerea că nu ar exista o interdicție legală de a verifica legalitatea evaluării în raport cu alte lucrări a fost considerată nefondată.

Cu privire la principiul transparenței, Curtea a examinat actele din dosarul de fond și a reținut că, pe data de 25 aprilie 2023, s-au pus la dispoziția candidatei, a părintei sale și a profesorului de limba și literatura română: lucrarea candidatei, subiectul, baremul de evaluare elaborat de Comisia Națională pentru Participare la Externe și Evaluare (CNPEE), precum și borderourile pentru evaluarea inițială și cea din urma contestației. Toate aceste documente au fost analizate simultan. S-au oferit explicații detaliate pentru fiecare subiect, cu accent pe nerespectarea criteriilor de redactare pentru subiectele a II-a și a III-a, la intervenția doamnei Berechet. La finalul acestei ședințe, doamna D.

a certificat în procesul-verbal, înregistrat cu numărul x/25.04.2023, că transparența a fost asigurată.

Candidata a avut posibilitatea de a compara borderourile de evaluare inițială și de contestație, ajungând la convingerea că toate subiectele redactate au fost urmărite și evaluate corect.

În ceea ce privește alte pretinse încălcări, recurenții nu au adus argumente concrete în cererea de recurs.

Pe baza tuturor acestor considerente, în temeiul articolului 497 raportat la articolul 488 alineatul (1) punctul 8 din Codul de Procedură Civilă, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat. Această decizie subliniază importanța distincției juridice dintre operațiunile administrative interne ale unui concurs și actele administrative finale care pot face obiectul unei acțiuni în contencios, oferind un ghid clar pentru viitoarele litigii din domeniul educațional.

Informațiile provine de la site-ul oficial al Sistemului Judiciar.