Insolvențele au crescut cu aproape 12% în primele nouă luni, numărul companiilor mari în procedură s-a aproape dublat

Cât de mare a fost creșterea insolvențelor în agricultură?

Insolvențele au înregistrat o creștere semnalatoare în primele nouă luni ale anului 2026, iar companiile mari sunt cele mai afectate, cu un număr de proceduri care s-a aproape dublat comparativ cu perioada similară a anului precedent, conform unei analiz publicate de CITR pe baza datelor furnizate de ONRC.

În intervalul ianuarie–septembrie 2026, înregistrate au fost 5.250 de cazuri de insolvență, ce reprezintă o creștere de 11,7% față de aceleași luni din 2025, când numărul a fost de 4.698. Această evoluție marchează cel mai înalt nivel de insolvențe înregistrat în România din 2018 încoace, indicând o tendință de agravare a presiunii financiare asupra firmelor, mai ales în sectoarele vulnerabile.

Un aspect deosebit este creștera semnalatoare a numărului de companiilor mari care au intrat în procedură de insolvență. Astfel, numărul firmelor cu active de peste un milion de euro care au intrat în procedură a crescut de la 86 în 2025 la 142 în 2026, adică o marire de 65%.

Mai mult decât atât, companiile cu active de peste 4 milioane de euro au înregistrat o creștere de 141%, trecând de la 17 cazuri în 2025 la 41 în 2026 – adică mai mult decât dublu.

Această evoluție indică o modificare profundă în profilul riscului, unde nu mai sunt doar micile întreprinderi cele mai expuse, ci și entitățile cu dimensiune semnificativă.

Ce s-a întâmplat în agricultură și construcții? Sectorul agricol și cel al construcțiilor au concentrat cea mai mare parte din creștera numărului de insolvențe.

Din cele aproximativ 230 de proceduri suplimentare înregistrate în 2026 față de anul anterior, peste 190 au provenit exclusiv din aceste două domenii. Mai precis, agricultura a contribuit cu 94 de cazuri noi, iar construcțiile cu 97, reprezentând împreună peste 83% din creștera totală.

În agricultură, numărul de insolvențe a crescut cu 52,5%, adăugând peste 90 de noi proceduri față de perioada ianuarie–septembrie 2025.

Acest lucru a dus la clasificarea agriculturii ca al doilea sector cel mai puțin profitabil din economia națională.

În paralel, rata creditelor neperformante în acest domeniu a urcat semnificativ, de la 2,7% în octombrie 2024 la 9,8% în martie 2026, reflectând o deteriorare a calității portofoliilor de credit.

Cine a rămas centrul cu cea mai mare concentrație de insolvențe?

În construcții, creștera a fost de 10,2%, suficientă pentru a depăși pragul simbolic de 1.000 de companii în insolvență în primele trei trimestre ale anului. Acest lucru sugerează o tensiune profundă în acest sector, probabil determinată de costuri ridicate de materiale, întârzieri în plăți și dificultăți de acces la financiare.

Pe plan regional, disparitățile sunt marcate. Nord-Estul a înregistrat cea mai accelerată creștere a insolvențelor, cu un plus de 21,8%. În acest contexte, Vaslui a dublat numărul de proceduri, Bacău a crescut cu 48,5%, iar Suceava cu 42,1%. Alte județe au experimentat creșteri remarcabile: Bistrița-Năsăud (+77,6%), Vrancea (+69,0%), Arad (+41,2%), Brașov (+37,8%) și Hunedoara (+30,8%).

În contrast, Nord-Vestul este singura regiune unde s-a înregistrat o scădere a numărului de insolvențe, cu un minus de 5,7%. Reducerile au fost mai pronunțate în Cluj (–15,2%), Bihor (–11,9%) și Sălaj (–41,4%).

De asemenea, Constanța a scăzut cu 15,1%, indicând o relaxare temporară a presiunii în această zona.

Bucureștiul a rămas centrul cu cea mai mare concentrație de cazuri, cu peste 860 de insolvențe înregistrate în primele nouă luni, adică aproximativ 18% din totalul național. Totuși, creștera în capitală a fost modestă, de doar 4,1%, sugerând că presiunea se concentrează mai mult în zonele perifere și rurale.

Ce înseamnă creștera la nivelul companiilor mari? Semnificația creșterii insolvențelor la nivelul companiilor mari reside în riscurile de propagare pe care le generează.

Când o firmă de mare dimensiune intră în incapacitate de plată, efectul se simte imediat în lanțul de furnizori, mai ales la cei mai mici și subcapitalizați.

Studiile economice internaționale arată că, în perioade de încetinire, un singur neplătit de la un client mare poate declanșa o reacție în lanț, datorită dependenței reciproce între partenerii de afaceri.

Totuși, există un amortizator natural: companiile mari, lichide și cu bun acces la financing, tind să absorbe semnalele de tensiune, oprișind propagarea neplăților la un anumit punct. Aceste entități funcționează ca bariere în sistem, prevenind colapsul total al rețelei de credite comerciale.

Intervenția timpurie rămâne crucială pentru limitarea daunelor și salvarea portofoliilor viabile.