Înalta Curte de Casație emite aviz asupra discriminării salariale

Este discriminarea în acordarea drepturilor salariale o realitate?

Curtea de Justiţie a Tribunalului de Primă Instanţă din Bucureşti, în cazul său nr.228/3/ 2023, a respins cererea de acţiune în justiţie privind recunoaşterea discriminării şi eliminarea discriminării prin obligarea reclamantului de a acorda un nivel de 19 7 salarii şi de a le plăti drepturile salariale legate de acest nivel de salariu, începând cu 07.03.2022 şi pentru viitor; obligaţia părţii de a plăti dobânzi juridice şi de a actualiza indicele inflaţiei la data plăţii efective a diferenţelor salariale generate de nivelul 19 salarial, care va fi deja datorat la data hotărârii.

În această privință, Curtea a apreciat că remunerarea angajaților S. T. B.

nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 153/2017 privind salvarea, având în vedere statutul pârâtului S. T.

ca societate pe acțiuni, salariile la nivelul S. T. B.

să fie astfel stabilite prin negociere colectivă și individuală în marjele stabilite prin contractele colective de muncă valabile la nivel unitar, și anume pe baza criteriilor de evaluare și a nivelului de performanță rezultat înregistrate în foaia de evaluare profesională individuală a ultimului an de activitate, prevăzută în regulamentul intern. Reclamanţii sunt angajaţi ai inculpatului Companiei de Transport Bucureşti S. T. B.

S. A. pe baza contractelor individuale de muncă care au fost modificate de-a lungul timpului de mai multe acte suplimentare care se bucură de prezumţia de legalitate.

Trebuie stabilit prin negociere colectivă?

Prin urmare, remunerarea incorectă invocată în cauză, indiferent de motiv, poate constitui o posibilă critică a ilegalității actelor respective.

Reclamanții susțin că, începând cu 07.03.2022, pârâtul a înțeles că acordă un nivel de 19 salarii într-o manieră discriminatorie, conform criteriilor politice, angajaților MN, angajați și ca șofer de vehicul, stabilind astfel un tratament preferențial, care a avut ca efect eliminarea dreptului solicitanților de remunerare egală la muncă egală. Este legală discriminarea salariaților? De la articolul 1 alineatul (2) litera (e) punctul (i) din O. G. nr.

Principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminarea se referă, de asemenea, la „dreptul la muncă, libertatea de alegere a ocupației, condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, protecția împotriva șomajului, egalitatea de remunerare pentru muncă, remunerarea echitabilă și satisfăcătoare,” instanța amintește că trebuie îndeplinită o condiție de determinare a discriminării, după cum rezultă atât din dispozițiile articolelor 5 și 6 din Codul muncii, cât și din dispozițiile O. G. 137/2000 este o legătură cauzală între diferenţa de tratament şi criteriile de discriminare interzise prin lege.

În același timp, pentru a fi discriminat, este necesar ca scopul sau efectul avut în vedere să fie limitarea, eliminarea utilizării sau exercitarea în condiții de egalitate de drepturi și libertăți fundamentale recunoscute prin lege.

În speță, instanța a considerat că nu există nicio legătură cauzală identificabilă între actul sau fapta de diferențiere (determinarea salariului denumirii NM în raport cu salariul pe 19 rate) și apartenența la una dintre caracteristicile sau criteriile cuprinse în regula juridică și individualizată în cazul persoanei supuse discriminării (în speță, tratamentul preferențial al angajatului NM este invocat pe baza apartenenței sale politice). De asemenea, instanța a constatat că reclamanții nu se aflau în situații comparabile cu cele ale angajaților NM.