ÎCCJ obligă la dezvăluirea documentelor clasificate ca secret de serviciu
Cum se limitează puterea discrețională a autorității?
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prerogativa autorității emitente de a declasifica informațiile nu exclude competența instanței de contencios administrativ de a verifica refuzul declasificării și de a dispune declasificarea totală sau parțială. Controlul judecătoresc privește legalitatea, necesitatea și proporționalitatea menținerii clasificării, fără a substitui aprecierea oportunității administrative.
Menținerea integrală a clasificării unor documente ca „secret de serviciu” (în speță documente SPP privind un accident de muncă al reclamantului) trebuie justificată prin demonstrarea unui risc concret și actual, proporțional cu restrângerea accesului.
Atunci când elementele sensibile pot fi separate de informațiile necesare solicitantului, autoritatea trebuie să aplice măsuri de anonimizare, refuzul oricărei declasificării fiind nejustificat în lipsa unei motivări punctuale privind fiecare element protejat.
Această decizie marchează o schimbare de paradigmă în relația dintre puterea administrativă și controlul judecătoresc.
Până acum, autoritățile publice se sprijineau adesea pe caracterul discret al deciziei de clasificare, considerând că instanțele nu ar trebui să se substituie administrației în evaluarea oportunității politice sau de securitate.
ÎCCJ clarifică că, deși instanța nu hotărăște despre oportunitate, ea are obligația de a controla legalitatea și proporționalitatea. Acest control nu este formal, ci material: judecătorul trebuie să verifice dacă riscul invocat este concret și actual, nu doar ipotetic. Dacă autoritatea nu demonstrează acest risc pentru fiecare element protejat, refuzul este nelegal.
Obligația de anonimizare parțială, o necesitate!
Această abordare forțează administrația să fie transparentă în motivarea deciziilor de secretizare, reducând spațiul pentru abuzuri discreționale.
Un altă inovație majoră este impunerea obligației de anonimizare parțială.
Decizia stabilește că, dacă documentul conține atât informații sensibile, cât și informații utile solicitantului, autoritatea nu poate refuza accesul integral, ci trebuie să ascunze doar elementele sensibile prin ștergere sau mascare.
Acest principiu de „declasificare parțială” este esențial pentru dreptul de acces la informații publice, garantând că secretul de serviciu nu devine un scut pentru ascunderea tuturor datelor.
În speța de față, privind documentele SPP legate de un accident de muncă, instanța a dispus declasificarea parțială, permitând accesul la datele esențiale pentru reclamant, în timp ce numele martilor sau detaliile medicale puteau fi anonimizate.
Această soluție echilibrează dreptul la informație cu necesitatea de protecție a datelor personale și a secretele de serviciu.