Fuziunea societăților: cinci capcane fiscale și contabile care pot costa scump
A doua capcană: pierderi fiscale nerecuperate!
Reorganizarea structurală a companiilor prin fuziune implică o serie de capcane fiscale și contabile care pot genera costuri neașteptate dacă nu sunt gestionate corect.
Acest articol detaliază cinci aspecte critice pe care fiecare contabil trebuie să le verifice înainte de finalizarea oricărei operațiuni de fuziune, oferind sfaturi practice pentru evitarea erorilor frecvente în practică.
Prima capcană se referă la modul în care se transmite patrimoniul și se documentează operațiunea. În cazul fuziunii prin absorbție, entitatea care fuzionează transmite întregul său activ și pasiv către societatea care o absoarbe, iar ulterior încetează existența juridică. Absorbanta preia universal toate datoriile și obligațiile fiscale deja născute ale celeilalte companii. Procesul pornește de la un proiect de fuziune redactat de administratori, conform prevederilor articolului 241 din Legea nr. 31/1990. Transferul efectiv al bunurilor și datoriilor are loc la data la care fuziunea își produce efectele juridice, contabile și fiscale. Până la acea dată, fiecare entitate trebuie să parcurgă etape pregătitoare esențiale.
Acestea includ inventarierea și evaluarea tuturor elementelor de activ și pasiv, elaborarea situațiilor financiare, evaluarea globală a ambelor companii, calculul aportului net, stabilirea raportului de schimb și determinarea numărului de acțiuni sau părți sociale care vor fi emise.
Problemele majore apar de obicei din lipsa de rigoare în documentare. Sunt frecvente cazurile în care anumite active, datorii, contracte sau garanții apar într-un document și lipsesc din altul, ducând la neconcordanțe. De asemenea, valorile preluate trebuie să fie identice în situațiile de fuziune, în protocolul de predare-primire și în înregistrările contabile ale absorbantei. Relațiile reciproce de creanță și datorie dintre societățile care fuzionează, inclusiv sumele care se compensează la fuziune, trebuie identificate și tratate înainte de data efectivă, nu după.
O altă problemă este dizolvarea societății absorbite: potrivit materialelor de specialitate, o companie care încetează existența trebuie să depună la organul fiscal situații financiare întocmite la data încetării, pentru regularizarea obligațiilor fiscale.
În plus, bunurile care figurează în registre sau evidențe publice trebuie trecute pe numele absorbantei pe baza documentelor de fuziune.
A doua capcană vizează tratamentul pierderilor fiscale nerecuperate. Acestea se reglementează prin articolul 31 din Codul fiscal, iar distribuirea lor între entitățile implicate trebuie documentată distinct, în funcție de forma reorganizării.
Pierderea preluată prin fuziune se supune prevederilor articolului 31, alineatele (1)–(3) și (7). Este crucial să se ia în considerare și pierderea din anul curent al societății absorbite, până la data efectivă a fuziunii. Aceasta se declară în formularul D101 al societății absorbite, la rândul 37, iar în D101 al societății beneficiare, la rândul 38.
Erorile apar frecvent tocmai la această corelație dintre cele două declarații.
Situațiile speciale, de exemplu fuziunea unei microîntreprinderi cu o societate plătitoare de impozit pe profit, au condiții proprii pentru recuperarea pierderilor și necesită o analiză separată.
A treia capcană se referă la întocmirea situațiilor financiare de fuziune și stabilirea datei efective. Contabilitatea fuziunii pornește de la data pentru care se întocmesc aceste situații.
La acea dată, bilanțul arată soldurile activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. Aceste momente trebuie corelate strict cu proiectul de fuziune și cu documentele de reorganizare. O greșeală frecventă este determinarea perioadei contului de profit și pierdere, mai ales când exercițiul financiar nu coincide cu anul calendaristic.
De exemplu, dacă un exercițiu s-a încheiat la 31 martie și situațiile se întocmesc la 30 septembrie, perioada relevantă este 1 aprilie – 30 septembrie. În practică, apar adesea întrebări despre cine depune situațiile financiare, ce formular se folosește și în ce termen.
A patra capcană: evaluarea corectă a patrimoniului?
Aceste aspecte merită a fi clarificate din timp, deoarece întârzierile și neconcordanțele dintre bilanțuri și proiectul de fuziune se descoperă târziu, de obicei în timpul unui control.
A patra capcană privește evaluarea patrimoniului, calculul primei de fuziune și tratarea capitalurilor proprii negative. Preluarea patrimoniului ridică întrebări practice: ce se întâmplă când soldurile preluate din bilanțul absorbitei nu se echilibrează? Cum se calculează prima de fuziune? Cum se procedează când una dintre societăți are capital propriu negativ? În practica specializată apar cazuri de fuziune între societăți afiliate, în care una are pierderi mari și capital negativ. Problema nu se oprește la înregistrările contabile.
După fuziune, activul net al societății rezultate poate scădea sub jumătate din capitalul social, iar Legea nr. 239/2025 face din acest prag o problemă practică: pot fi blocate dividendele interimare și restituirea împrumuturilor către asociați.
Este esențial să se calculeze activul net înainte de aprobarea fuziunii.
A cincea capcană vizează tratamentul TVA, obligațiile locale și corelarea declarațiilor.
Transferul de active efectuat cu ocazia fuziunii nu constituie livrare de bunuri, dacă primitorul este o persoană impozabilă stabilită în România, conform articolului 270, alineatul (7) din Codul fiscal.
Prin urmare, nu se colectează TVA la transferul patrimoniului. TVA de recuperat din ultimul decont al societății absorbite se preia într-un decont ulterior, la un rând distinct.
În ceea ce privește impozitele locale, impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deține clădirea la 31 decembrie a anului anterior, astfel data fuziunii influențează direct cine îl datorează.
De asemenea, ANAF compară tot mai mult datele din declarații între ele (D300, D406, D101), iar neconcordanțele atrag scrisori de conformare. După fuziune, este imperativ să se verifice separat fiecare declarație și să se asigure că informațiile reflectă aceeași realitate economică.
Pentru a reduce riscurile legate de fuziunea societăților, este recomandat să se folosească o listă de verificare clară înainte de semnarea proiectului.
În primul rând, trebuie inventariate și evaluate patrimoniul la data corectă și stabilit ce se transmite. În al doilea rând, trebuie stabilite ce pierderi fiscale se preiau și cum se declară în D101. În al treilea rând, trebuie aliniate data efectivă, bilanțurile și perioada contului de profit și pierdere.
În al patrulea rând, trebuie calculat activul net după fuziune. În al cincilea rând, trebuie verificate TVA, impozitele locale și declarațiile ambelor societăți.
Pentru un cadru complet, cu etape, monografii și exemple, se poate consulta lucrarea dedicată fuziunii societăților, un instrument de lucru pentru contabili care gestionează o astfel de operațiune pentru prima dată.
Pentru un caz concret, este utilă o analiză de la un consultant fiscal, accesibilă prin portalul specializat, unde se oferă și consultanță personalizată.