Falsurile perfecte: Cum tehnologiile de sinteză audio-video pun la încercare legile penale

Cum afectează tehnologiile de sinteză audio-video dreptul penal român?

Tehnologiile de sinteză audio-video pun la încercare legile penale: o provocare pentru dreptul românesc

În era digitală, tehnologiile de sinteză audio-video au devenit capabile să creeze false extrem de convingătoare ale unei persoane reale, fără ca dreptul penal român să dispună de o incriminare autonomă special construită pentru acest fenomen. Articolul de față susține că actualul cadru normativ tratează deepfake-ul mai ales ca pe un conținut care trebuie etichetat, în loc să îl considere drept rezultatul vizibil al unui lanț tehnic de atac format din generare, stocare și distribuire.

Câmpul larg al tehnologiilor de sinteză audio-video a devenit o sursă de preocupare pentru legislația penală, mai ales în contextul în care acestea permit crearea de false extrem de convingătoare ale unei persoane reale. De la conținut la lanț de atac: de ce dreptul penal român rezolvă problema greșită. În ultimii ani, s-au înregistrat numeroase cazuri de utilizare a deepfake-urilor pentru scopuri nefaste, cum ar fi înșelăciunea sau frauda informatică.

La 19 ianuarie 2024, pe o pagină de Facebook denumită „HTPPY”, a apărut un videoclip în care ministrul Energiei de la acel moment, Sebastian Burduja, îi îndemna pe români să investească într-o schemă financiară asociată companiei Enel. Chipul, vocea și gestica păreau autentice.

Cum afectează deepfake-ul dreptul penal românesc?

Numai că ministrul nu rostise niciodată acele cuvinte: materialul era un deepfake, iar Sebastian Burduja a devenit unul dintre primii oficiali români care au anunțat formularea unei plângeri penale pentru o asemenea faptă.

Plângerea a invocat, cumulativ, înșelăciunea, frauda informatică, falsul informatic și comunicarea de informații false. Această pluralitate de încadrări demonstrează dificultatea de a identifica un singur instrument de intervenție în fața acestui fenomen.

În ciuda dificultăților, este evident că dreptul penal românesc nu este lipsit de instrumente de intervenție, dar acestea trebuie adaptate la realitățile actuale.

În prezent, tehnologiile de sinteză audio-video permit crearea de false extrem de convingătoare ale unei persoane reale, fără ca dreptul penal român să dispună de o incriminare autonomă special construită pentru acest fenomen. În acest context, este necesar să se În următorul paragraf, se vor prezenta o arhitectură de atribuire, custodie digitală și cooperare transfrontalieră pe trei niveluri (intern, intracomunitar și extracomunitar), precum și o evaluare critică a proiectului de lege aflat în procedură parlamentară, a obligațiilor de transparență prevăzute de Regulamentul privind inteligența artificială și a unor soluții dezvoltate în Franța, Regatul Unit și Spania.

Articolul se încheie cu propuneri de lege ferenda formulate pe mai multe paliere: o reglementare a transparenței, o infracțiune autonomă privind utilizarea neconsimțită și vătămătoare a identității sintetice, mecanisme de conservare promptă a probelor și reguli speciale privind cooperarea cu intermediarii digitali. Toate aceste propuneri sunt concepute cu respectarea dreptului Uniunii Europene și a garanțiilor libertății de exprimare.