Facturarea și înregistrarea diferențelor de TVA stabilite în urma controlului fiscal

Nu este o simplă factură de corecție!

Emisiunea documentelor fiscale și evidența diferențelor de TVA rezultate din verificările de specialitate

Problema centrală a analizei de față pornește de la o situație concretă în care o entitate economică a fost supusă unei verificări fiscale axate pe rambursarea taxei pe valoarea adaugată (TVA) pentru perioadele noiembrie și decembrie 2025. În timpul acestei inspecții, auditorii fiscali au identificat o deficiență majoră: societatea nu a emis facturi pentru anumite costuri legate de suprafață către un client specific.

Ca urmare, prin decizia de impunere emisă, autoritatea a stabilit atât baza impozabilă, cât și taxa aferentă, generând obligația de plată pentru diferențele constatate.

Însă, impactul asupra companiei nu se oprește la simpla achitare a sumei de TVA suplimentare și a penalităților asociate.

Apar, în mod inevitabil, cerințe contabile complexe: necesitatea înregistrării veniturilor și a taxei corespunzătoare, recalcularea impozitului pe profit pentru exercițiul financiar 2025, precum și ajustarea soldului din relația comercială cu clientul.

Întrebarea practică devine astfel: cum se operează această modificare nu doar la nivel de furnizor, ci și la cel de beneficiar?

Dilema fundamentală rezidă în următorul aspect: dacă TVA a fost deja calculată și consemnată de autoritatea fiscală prin actul administrativ, ce tip de document trebuie transmis clienților pentru a permite preluarea corectă a sumei, evitând dublarea obligației fiscale a furnizorului?

Pornind de la acest scenariu, vom examina detaliat procedura de emitere a facturilor post-control, tratamentul fiscal al TVA, înregistrările contabile necesare și documentele care necesită verificare ulterioară. Deși natura documentului nu este strict una de corecție în sensul clasic, ci o factură pentru o operațiune economică reală, dar nedocumentată anterior, furnizorul trebuie să țină cont de dispozițiile articolului 330, alineatul (3), din Codul fiscal.

Această normă reglementează explicit faptul că persoanele impozabile supuse unui control fiscal, în urma căruia s-au constatat erori în calcularea corectă a taxei colectate și care au fost obligate la plata sumelor respective bazându-se pe un act administrativ emis de autoritatea competentă, au dreptul de a emite către beneficiari facturi de corecție, conform alineatului (1), litera b), a aceluiași articol.

Textul legal precizează că pe aceste facturi se va menționa explicit că au fost emise după un control fiscal și vor fi înscrise într-o rubrică separată din decontul de taxă. Beneficiarii beneficiază de dreptul de deducere a taxei înscrise în aceste documente, în limitele și condițiile stabilite de articolele 297-302.

Aceste reguli sunt completate de punctul 108, alineatul (4), din normele metodologice de aplicare, care stipulează că furnizorii sau prestatorii care emit facturi de corecție după o inspecție fiscală, conform articolului 330, alineatul (3), le înregistrează în jurnalul de vânzări într-o rubrică distinctă.

Acestea se preiau, de asemenea, într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără obligația de a colecta taxa pe valoarea adăugată aferentă valorii înscrise în respectivele facturi.

Pentru a preveni abuzurile și a facilita identificarea cazurilor în care se emit facturi post-inspecție, furnizorii trebuie să menționeze în cuprinsul documentelor că acestea au fost emise după o inspecție fiscală. Clienții au dreptul de a deduce TVA conform articolului 301 din Codul fiscal, taxa fiind înregistrată în rubricile din decontul de taxă aferente achizițiilor de bunuri și servicii.

Termenul limită pentru emiterea acestor facturi de corecție nu poate depăși perioada prevăzută de articolul 301, alineatul (2), din Codul fiscal.

Așa cum se observă, suma TVA deductibilă înscrisă în facturile emise după inspecție poate fi dedusă de cumpărător, cu condiția îndeplinirii criteriilor de deducere, conform articolului 297, alineatul (4).

Deși documentul nu este o factură de corecție în sensul pur și simplu al corectării unei erori de calcul, ci o factură pentru remedierea unei stări de fapt constatate în cadrul unei inspecții, consider că emiterea și transmiterea acesteia trebuie să se facă prin sistemul RO e-Factura, respectând articolul 4, alineatul (10), din OUG nr. 120 din 4 octombrie 2021. Acesta prevede că corectarea facturii electronice comunicate destinatarului se efectuează conform articolului 330 din Legea nr. 227/2015, iar factura corectată se transmite în cadrul aceluiași sistem național.

Este venitul din contul 7588 neimpozabil?

Este esențial ca contribuabilii să fie perfect protejați împotriva amenziilor ANAF, aplicând întotdeauna legislația de ultimă oră. Doar cunoașterea atentă a legii și justificarea pertinentă a acțiunilor pot opri autoritățile de la îndeplinirea cotelor de colectare a TVA. Specialistii oferă soluții pentru controalele fiscale privind TVA, incluzând rambursări, documente justificative și exemple practice, care reprezintă instrumente cruciale pentru pregătirea unui control impecabil.

La emiterea facturii de corecție conform articolului 330, alineatul (3), se recomandă utilizarea codului 384. Emiterea prin acest sistem electronic va duce automat la constatarea diferențelor în sistemul RO e-TVA (DECONT PRECOMPLETAT RO e-TVA), deoarece secțiunea Facturi emise după inspecția fiscală, conform art. 330 alin.

(3) din Codul fiscal se completează cu informații preluate din facturile de corecție emise către beneficiari, așa cum este prevăzut de lege. Acestea se evidențiază într-o rubrică separată din jurnalul de vânzări, conform punctului 108, alineatul (4), din normele metodologice.

În ceea ce privește partea de contabilitate, pe baza actului administrativ fiscal primit – Decizia de impunere pentru diferența suplimentară de plată aferentă deficienței constatate –, se recomandă următoarea înregistrare contabilă pentru valoarea facturii emise: 411 = % „Clienți” 7588 „Alte venituri de exploatare” 4481 „Alte datorii față de bugetul de stat” (analitic TVA colectată)

Astfel, diferența suplimentară de plată a TVA nu trebuie înregistrată în rulajul creditor al contului 4427, aferent operațiunilor economice curente efectuate în perioada fiscală de raportare. În caz contrar, s-ar dubla suma TVA de plată din rulajul creditor al contului 4423 la închiderea lunară a conturilor de TVA.

Virarea diferenței suplimentare de plată a TVA se realizează prin: 4481 = 5121

Venitul din rulajul creditor al contului 7588 trebuie considerat neimpozabil, deoarece a fost deja supus impozitării prin stabilirea diferențelor suplimentare de plată. Înregistrarea contabilă este: 6588 = 4481 „Alte cheltuieli de exploatare”

„Alte datorii față de bugetul de stat” (analitic distinct diferență impozit pe profit)

Virarea diferenței suplimentare de plată a impozitului pe profit stabilită prin decizia de impunere se face prin: 4481 = 5121

În mod similar, se procedează și cu valoarea accesoriilor, prin crearea conturilor analitice distincte (6588 = 4481 accesorii TVA, impozit pe profit).

Suma înregistrată în debitul contului 6588 este nedeductibilă din punct de vedere fiscal la determinarea rezultatului fiscal (profit sau pierdere), deoarece nu se încadrează în prevederile punctului 13, alineatul (1), litera h), din normele de aplicare a articolului 25, alineatul (1). Acesta din urmă stipulează că sunt cheltuieli efectuate în scopul desfășurării activității economice, fără a se limita la acestea, următoarele:.

h) cheltuielile generate de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării prevederilor titlului VII din Codul fiscal, în situația în care TVA este aferentă unor bunuri sau servicii achiziționate în scopul desfășurării activității economice, de exemplu: aplicare pro rata, efectuare de ajustări, taxa pe valoarea adăugată plătită într-un stat membru al UE.

Pentru diferența suplimentară datorată bugetului de stat, conform deciziei de impunere, inclusiv pentru accesorile aferente, se aplică prevederile articolului 25, alineatul (4), litera b), din Codul fiscal, care stabilește că următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:. b) dobânzile/majorările de întârziere, amenințările, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile române/străine, potrivit prevederilor legale, cu excepția celor aferente contractelor încheiate cu aceste autorități.

Punctul 17, alineatul (1), din norme clarifică că prin autorități române/străine se înțelege totalitatea instituțiilor, organismelor și autorităților din România și din străinătate care urmăresc și încasează amenzi, dobânzi/majorări și penalități de întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.

După efectuarea plății diferențelor suplimentare de plată a TVA, a impozitului pe profit și a accesoriilor, este recomandabil să solicitați organului fiscal de administrare fișa sintetică pe platitor, pentru a verifica modul de operare a plăților. De asemenea, este recomandat să vă adresați în scris clientului pentru a-l notifica faptul că societatea a fost supusă inspecției fiscale și pentru a-i transmite documentele relevante, asigurând transparența și corectitudinea relației comerciale.