Enteroviroza la copii: rehidratarea e cheia vindecării, antibioticele nu ajută

Diareea și gâscocul acut la minori?

Deși sezonul cald, marcat frecvent de apariția afecțiunilor digestive de origine virală, a luat sfârșit, riscul de contractare persistă odată cu redeschiderea anului școlar. Revenirea în mediul colectiv al claselor expune din nou tinerii elevi la agenții enterovirali.

Deși oricare individ poate fi afectat de această patologie, segmentul pediatric prezintă o vulnerabilitate accentuată.

Această expunere ridicată nu se datorează exclusiv sistemului imunitar încă în dezvoltare, ci și comportamentelor igienice specifice vârstei, precum obiceiul de a introduce mâinile în gură după contactul cu suprafețe contaminate.

Specialistul gastroenterolog pediatric, dr. Catrinel Preda, de la Hyperclinica MedLife Titana, a clarificat aspectele esențiale ale managementului clinic. A subliniat că infecțiile virale se rezolvă spontan, fără necesitatea unui agent antiviral specific, iar recurgerea la antibiotice este contraindicată. Terapeutic, accentul cade pe ajustarea alimentației, menținerea hidratației și utilizarea unor medicamente care atenuează manifestările clinice.

Când un minor prezintă tulburări gastrointestinale, cum ar fi diareea, gâscocul acut, episoade de vărsături sau spasme intestinale, părinții tind să identifice cauza în meniul consumat în prealabil. Prezența febrei, indiferent de intensitate, determină de regulă consultul medical. În cabinet, familiile raportează adesea suspiciunea unei toxiinfecții alimentare sau a unei enteroviroze, detaliind alimentele ingerate. Cu toate acestea, diagnosticul corect este, în majoritatea cazurilor, o enteroviroză, o afecțiune a tractului digestiv declanșată de virusuri cu tropism intestinal.

Printre cei mai cunoscuți patogeni se numără rotavirusul, adenovirusul, norovirusul și diverse tulpini de enterovirusuri. Transmiterea are loc prin contact direct cu persoane infectate, prin manipularea obiectelor cu mâini nespălate sau prin ingestia apei și a produselor alimentare contaminate.

Manifestările clinice includ greața, vărsăturile, anorexia, colici abdominale și scaune diareice.

Febra poate fi prezentă, dar nu este obligatorie. Dr.

Rehidratarea este esențială în tratament!

Preda a menționat că aceste afecțiuni sunt autolimitate, procesul de vindecare fiind asigurat de mecanismele naturale de apărare ale organismului, care izolează și elimină treptat infecția.

Componenta fundamentală a schemei terapeutice este rehidratarea. Abordarea este simptomatică, vizând ameliorarea disconfortului abdominal, a greaței și a febrei, dar și prevenirea complicațiilor majore, printre care deshidratarea severă.

Pentru a contracara pierderile de lichide, este imperativ să se opre episoadele de vărsături și să se reducă eliminarea de apă prin scaun, inițiind simultan rehidratarea.

La nivel domiciliar, primarul pas constă în izolarea temporară a copilului pentru a restricționa răspândirea agentului viral. Se impune o pauză digestivă scurtă, de aproximativ 30 de minute, în timpul căreia se suspendă ingestia de lichide și solid, pentru a calma reflexul de vărsare.

Ulterior, se testează toleranța gastrică prin administrarea de volume minime de apă, câte o sorbire la fiecare cinci minute, asociate cu soluții de rehidratare orală. Aceste preparate nu doar resimt pierderile de electroliți, ci contribuie și la calmarea stării de gâscoc.

Odată restabilită capacitatea de tolerare digestivă, se reluează alimentația pentru a normaliza consistența scaunelor.

Meniul trebuie să includă produse ușor asimilabile, bogate în fibre solubile care încetinesc tranzitul intestinal și absorb excesul de apă. Porțiile trebuie să fie mici, dar servite frecvent. Lista recomandată cuprinde orezul, morcovul fiert, carnea slabă gătită la abur sau la grătar, pâinea prăjită, merele coapte și bananele.

Se evită legumele crude și lactatele proaspete. Iaurtul se impune ca o opțiune excelentă, fiind bine tolerat și îmbogățit cu probiotice care susțin refacerea florei intestinale.