Acte și Drepturi
Drepturi

Drepturile pacientului în fața noului dosar electronic de sănătate

Raluca Gheorghiu 13.11.2026

Ce se întâmplă când legislația europeană și cea națională se întâlnesc?

Drepturile pacienților în fața noului dosar electronic de sănătate

Transformarea digitală a sistemului sanitar reprezintă o provocare majoră pentru modernizarea infrastructurii medicale din România, cu consecințe directe asupra modului în care se colectează și se procesează informațiile sensibile. Dincolo de aspectul tehnologic, funcționarea acestui sistem generează o serie de dileme juridice legate de protecția datelor personale, confidențialitatea istoricului medical, accesul la informații și garantarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, inclusiv principiul egalității.

Prin urmare, reglementarea Dosarului Electronic de Sănătate (DES) trebuie analizată într-un cadru normativ extins, care acoperă drepturile pacienților, organizarea sistemului de sănătate, prelucrarea datelor privind starea de sănătate și utilizarea infrastructurii digitale de către destinatarii săi, cu respectarea strictă a drepturilor fundamentale.

Natură sensibilă a informațiilor gestionate impune un echilibru delicat între necesitatea accesului la date pentru asigurarea îngrijirilor medicale, obligația de a proteja viața privată a persoanei și garantarea accesului tuturor cetățenilor la acest serviciu. Pornind de la aceste premise, prezentul articol își propune să examineze reglementările aplicabile și principalele dificultăți care pot apărea în aplicarea lor.

Obiectivul este de a evidenția în ce măsură cadrul juridic existent asigură condițiile necesare unei utilizări efective, sigure și conforme cu drepturile persoanei vizate, dar și de a analiza aspectele ce necesită clarificări sau intervenții legislative, pentru a corela cadrul normativ cu realitățile practice.

În contextul în care, atât la nivel național, cât și la nivel european, există strategii și politici publice privind digitalizarea, considerăm totuși că legiuitorul român nu se aliniază direcțiilor europene nici în acest segment. În domeniul medical, România are încă o legislație neactualizată și insuficient adaptată progresului științific și tehnic, această observație fiind susținută de multiple exemple practice care evidențiază decalajul real între ambițiile strategice ale României și reușitele acesteia.

În concret, arătăm că Planul național de acțiune privind deceniul digital prezentat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării prevede „(…) adoptarea tehnologiilor avansate de către 75 % dintre întreprinderi”, până în anul 2030, însă, în realitate competențele digitale ale populației României au scăzut „de la 27,8% în 2022 la 27,7% în 2025, o scădere marginală de 0,09 puncte procentuale.”

În cele ce urmează, ne vom structura analiza câtorva dintre aspectele mai-sus precizate, având în vedere 2 întrebări esențiale:

I. Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății – Republicată reglementează prin Titlul al IX1– lea intitulat „Dosarul electronic de sănătate al pacientului” noțiunea DES, ce date și informații medicale conține acesta, scopul utilizării datelor cuprinse, modalitatea de consultarea acestora etc.

Astfel, în acord cu dispozițiilor art. 3465 alin.

Cum se „întocmește” oficial un dosar electronic de sănătate?

(1) din Legea 95/2006: Sistemul DES este un serviciu public furnizat de CNAS, pentru toți pacienții care, potrivit prevederilor titlului VIII, sunt asigurați ai sistemului de asigurări sociale de sănătate și pentru toți furnizorii de servicii medicale pe toate tipurile de asistență medicală, indiferent dacă se află sau nu în relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate.

Acest serviciu urmează să fie utilizat gradual de la data implementării în sistemul DES a funcționalităților specifice fiecărui tip de asistență medicală.

În ceea ce privește „întocmirea” dosarului electronic de sănătate, legiuitorul a prevăzut că acesta se constituie odată cu transmiterea primului document medical în sistem, fără consimțământul pacientului, calificând implementarea acestuia ca fiind de utilitate publică de interes național. Următoarele texte de lege din cadrul Legii 95/2006 precizează că DES conține date și informații clinice, biologice, diagnostice și terapeutice.

Se mai arată, totodată, faptul că aceste date se păstrează pe întreaga durată de viață a pacientului, iar ulterior decesului acestuia, informațiile medicale sunt arhivate, anonimizate și prelucrate exclusiv în scopuri de cercetare științifică ori statistică.

Analiza juridică a reglementărilor privind dosarul electronic anterior citate nu se poate limita la considerente de ordin tehnic sau administrativ, precum eficiența ori utilitatea sistemului, ci trebuie raportată la drepturile fundamentale ale pacienților. Din această perspectivă, trebuie observat în ce măsură actuala reglementare este compatibilă cu dreptul pacientului la viață privată, la garantarea confidențialității datelor sensibile și la consimțământ informat.

Această abordare este impusă de specificul datelor gestionate în cadrul DES, care vizează aspecte ce țin de viața intimă a individului.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului: „Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după decesul acestuia.”, iar prevederile art. 22 din același act normativ reține că: „Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își dă consimțământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.” Pentru întregirea cadrului de reglementare a acestor date, art. 24 dispune ca pacientul să aibă acces la propriile date medicale, iar art. 25 interzice „orice amestec în viața privată, familială a pacientului.” Mai mult decât atât, dreptul intern este corelat cu standardul european de protecția a datelor stabilit prin Regulamentul UE 2016/679.

Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, observăm că dreptul la viață privată și confidențialitatea informațiilor cu caracter medical constituie adevărate limitări ale modului în care statul și profesioniști ai medicinei pot gestiona aceste date. În ceea ce privește constituirea DES, chiar dacă ingerința statului în viața privată a pacientului, fără consimțământul acestuia este justificată de interesul public, acesta nu trebuie redus la o simplă „sursă de date”.

Din această perspectivă, statul trebuie să ofere pacientului toate garanțiile logistice și legale, susținute de mecanisme concrete, precum: control strict al accesului, verificarea identității utilizatorului la fiecare accesare, auditarea și contorizarea accesărilor, trasabilitatea operațiunilor efectuate asupra datelor, existența unei monitorizări independente asupra modului în care sistemul funcționează etc.

Or, la acest moment, niciuna dintre aceste garanții nu este acordată de către stat, chiar dacă acesta intervine în viața privată a cetățeanului.