Decizii publice în derivă: De la tragediile rutiere la inechitatea din școli

Cifrele ne mint despre realitate, dar ce spun victimele?

Două teme majore, aparent paralele, ridică o întrebare inconfortabilă: cât de mult mai contează vocea și experiența celor direct afectați atunci când statul ia decizii? România deține, din păcate, recordul negativ al Uniunii Europene la mortalitatea rutieră.

În 2024, 78 de persoane au murit în accidente pe milion de locuitori, iar rata deceselor raportată la numărul de vehicule este de 1,53 la 10.000.

Mai mult, o treime dintre victime sunt pietoni, o cifră aproape dublă față de media europeană. În fața acestor statistici alarmante, soluțiile întârzie să apară, deși variantele de intervenție, precum legislația care să prioritizeze siguranța în detrimentul vitezei, sunt la îndemână.

Aceeași lipsă de viziune se regăsește și în sistemul de admitere la liceu.

Cine mai ascultă vocea celor ignorați de statisticile oficiale?

În 2022, statutul socioeconomic al familiei explica aproximativ 26% din variația rezultatelor elevilor în România, față de doar 15% în restul statelor OCDE. Diferența de performanță între elevi, raportată la acest indicator, este aproape dublă față de media UE. Din păcate, abilitățile reale se formează în contexte mult mai diverse decât simpla pregătire pentru două materii de Evaluare Națională.

În ambele cazuri, statul român pare captiv între inacțiune și soluții care, paradoxal, agravează problemele. Deși în domeniul securității naționale au început să apară pași timizi, aceștia sunt adesea lipsiți de atractivitate politică.

Realitatea crudă este că influența asupra politicilor publice rămâne inegală: posesorii de mașini puternice au, de regulă, o voce mai ascultată decât pietonii din satele uitate sau elevii din medii defavorizate, ale căror nevoi sunt constant ignorate în procesul decizional.