Dan cere Parlamentului să reexamineze legea care finanțează cazanele pe combustibil fosil
De ce cere Dan revizuirea legii?
Vineri, 30 octombrie 2026, președintele României, Nicușor Dan, a trimis Parlamentului cererea de revizuire a legii care aprobă Ordonanța Guvernului nr. 16/2025. Această ordonanță transpune în aplicare articolul 17 alineatul (15) din Directiva (UE) 2024/1275 privind performanța energetică a clădirilor și modifică Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe.
La 9 aprilie 2026, Parlamentul a transmis președintelui, pentru promulgare, Legea privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025. La 27 aprilie 2026, președintele a ridicat o obiecție de neconstituționalitate, susținând că legea încalcă dispozițiile articolului 1 alineatul (5), articolul 147 alineatul (4), articolul 148 alineatele (2) și (4) cu trimitere la articolul 35 și la articolul 135 alineatul (2) litera (e) din Constituția României.
Ce spune cererea de revizuire?
Prin Decizia nr. 837/2026, publicată în Jurnalul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 23 octombrie 2026, Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate și a constatat că legea în cauză este constituțională în raport cu criticile formulate. Această cerere de reexaminare nu urmărește să conteste decizia Curții Constituționale.
În exercitarea mandatului distinct prevăzut la articolul 77 alineatul (2) din Constituția României, președintele solicită Parlamentului să reconsidere o opțiune legislativă având în vedere efectele acesteia, coerența cadrului de reglementare și riscurile de punere în aplicare. În conformitate cu articolul 147 alineatul (4) din Constituția României, caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 837/2026 este respectat pe deplin. Totuși, constatarea constitutionalității în ceea ce privește criticile formulate nu obligă Parlamentul să păstreze soluția legislativă neschimbată.
Ce interzice Directiva UE?
Articolul 148 alineatul (4) din Constituția României atribuie, de asemenea, președintelui responsabilitatea de a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din aderarea la Uniunea Europeană. Această responsabilitate justifică cererea de reevaluare prudentă a compatibilității practice a măsurii cu obligațiile europene, fără a atribui cererea de reevaluare unei noi verificări a constituționalității.
Interdicția din Directiva (UE) 2024/1275 este clar formulată și excepțiile sunt limitate. Articolul 17 alineatul (15) din directivă prevede că, cel târziu la 1 ianuarie 2025, statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de caldoare autonome pe bază de combustibili fosili, altele decât cele selectate pentru investiții, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, articolul 7 alineatul (1) litera (h) litera (i) al treilea liniuță al Regulamentului (UE) 2021/1058 și cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului.
Curtea Constituțională însuși a hotărât, în Hotărârea nr. 837/2026 (punctul 49), că această dispoziție instituie în mod inequívoc interdicția și permite numai anumite excepții reglementate de directiva în sine.
Unde e problema cu ordonanța?
Pentru finalizarea prezentată Camerei Deputatilor ca parte a legii în curs de examinare, este necesar să se facă o distincție între stimulentele pentru instalarea caldalelor autonome alimentate cu combustibili fosili, care intră în domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la articolul 17 alineatul (15) din directivă, și orice stimulente pentru alte sisteme de încălzire individuale, a căror conformitate trebuie examinată în funcție de caracteristicile tehnice specifice.
Alte ipoteze acoperite de ordonanța guvernamentală nr. 16/2025 trebuie, la rândul lor, să fie legate de zona de interdicție, de dispozițiile directivei și de orientările interpretative ale Comisiei Europene. Ei bine, nu are baza asta. Această ordonanță permite acordarea de stimulente pentru instalarea rezervoarelor de combustibili fosili în clădirile rezidențiale, la puncte de contact care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă maximă de doi ani. Motivul menționat în raportul comun al comitetelor Camerei (Comisia pentru administrație publică și utilizarea terenurilor, Comisia pentru industrie și servicii și Comisia pentru mediu și echilibru ecologic) — și anume reducerea costurilor hotspot-urilor subutilizate — este un motiv pentru politica locală și nu este recunoscut de directivă ca o excepție la interdicția generală. În consecință, orice motiv, altul decât cele explicite și limitate menționate mai sus,