Acte și Drepturi
Drepturi

Curtea de Apel București: cum se delimită publicitatea politică online de opinia pură

Adrian Popa 21.10.2026

Ce includ materialele conexe?

Tribunalul de apel din capitală s-a pronunțat într-o controversă juridică complexă, care pune în centrul atenției granița dintre propaganda electorală digitală și liberul drept de a-și exprima părerea. Cererea a fost înregistrată la secția de contestări ale alegerilor din instanța menționată pe data de 6 mai 2025, sub numărul de înregistrare x/2025. În acest dosar, reclamantul A. a chemat în judecată Biroul Electoral Central, solicitând anularea hotărârii nr. 1459D din 3 mai 2025.

Această decizie a admis plângerea depusă pe data de 2 mai 2025, sub numerele de referință x/02.05.2025 și y/02.05.2025. În plus, bazându-se pe prevederile articolului 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a cerut și suspendarea aplicării deciziei atacate până la soluționarea definitivă a litigiului.

Substanța litigiului vizează limitarea accesului la o postare disponibilă pe platforma online x, în temeiul articolului 9 din Regulamentul european 2022/2065, cunoscut și sub denumirea de Regulament privind serviciile digitale (DSA), coroborat cu articolul 17, alineatul (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2025. Această decizie a fost adoptată de Înalta Curte de Casație și de Apel (ICCA) prin decizia nr. 2973 din 28 mai 2025.

În analiza dosarului și a hotărârii recurate, în raport cu motivele de casare invocate, instanța de control judiciar a constatat că apelul declarat de partea recurentă este nefondat. Argumentele de fapt și de drept au fost examinate în detaliu. Prin decizia contestată, s-au admis plângeri înregistrate la Biroul Electoral Central pentru alegerile prezidențiale din 2025, sub numerele 2466C/BEC/P. R.2025/02.05.2025 și 2467C/BEC/P.

R.2025/02.05.2025. Acestea se referă la materiale publicate pe platforma online x de utilizatorul B. pe data de 1 mai 2025, la adresele URL menționate.

De asemenea, s-a dispus eliminarea de către furnizorul serviciului de platformă x a conținutului ilegal, constând în 7 materiale și toate cele conexe.

Materialele conexe includ orice conținut scris, audio, video sau imagini care reprezintă o încărcare, redifuzare sau redistribuire, în totalitate sau parțial, pe platforma C. de către alți utilizatori, a materialelor ilegale eliminate prin ordinul respectiv. De asemenea, includ orice conținut nou care menționează materialele indicate la articolul 1.

Ce reglementează articolul 30 din Regulamentul (UE) 2024/900?

Din analiza activității pe contul vizat rezultă calitatea de actor politic a titularului postării, în sensul articolului 3, punctul 4, litera g) din Regulamentul (UE) 2024/900.

Față de aceste aspecte, BEC a dispus eliminarea conținutului ilegal de către furnizorul de platformă x, incluzând toate materialele publicate de utilizatorul menționat.

În ceea ce privește critica de nelegalitate a hotărârii referitoare la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară, instanța a constatat că această critică este nefondată. Procedura de hotărâre preliminară, prevăzută de articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), permite instanțelor din statele membre să adreseze întrebări către CJUE în cadrul unui litigiu aflat pe rolul lor.

Aceste întrebări vizează interpretarea sau validitatea normelor comunitare și trebuie adresate înainte de pronunțarea hotărârii în litigiul pendinte. Judecătorul național este singurul competent să decidă dacă întrebările sunt relevante pentru soluționarea cauzei și să determine conținutul acestora.

Conform unei jurisprudențe stabile (a se vedea Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Pigs Marketing Board, considerentul 25, și Hotărârea din 28 noiembrie 1991, Durighello, considerentul 8), în cadrul cooperării dintre CJUE și instanța națională, stabilită prin articolul 177 din TFUE, este de competența instanței naționale, care are cunoaștere directă a fapților și a probelor, să aprecieze necesitatea unei hotărâri preliminare, având în vedere particularitățile litigiului.

Înalta Curte a reținut că întrebarea formulată de recurentă, care se referă la interpretarea articolului 3, punctul 4, litera g) din Regulamentul 2024/900, nu vizează o problemă de interpretare a normei comunitare, ci o teză de apărare referitoare la necesitatea dovedirii unui mandat expres sau tacit. Problema de drept pe care recurenta o supune atenției CJUE ține, în esență, de modul în care instanța națională va aplica cadrul legal la circumstanțele specifice ale cauzei și de reflectarea principiilor generale din regulamentele UE și jurisprudența Curții Europene de Drepturile Omului (CEDO).

Deși litigiul are o specificitate aparte, Înalta Curte a constatat că, în raportul concret, atât legislația națională, cât și jurisprudența CJUE permit soluționarea cauzei fără a apela la mecanismul de trimitere preliminară. Prin modul de formulare a întrebării, recurenta încearcă să obțină de la CJUE o decizie de îndrumare pentru soluționarea concretă a cauzei. Cu atât mai mult cu cât decizia BEC contestată vizează nerespectarea obligației de transparență din partea autorului materialului apreciat drept publicitar politic, și Regulamentul 2024/900.