Curatorul special: instituție necesară, dar inexistentă în practică

Curatorul special este o instituție extrem

Instituția Curatorului Special: o Necesitate fără Aplicare Practică

În România, o analiză recentă a activității instanțelor judecătorești din județul Ilfov a scos la iveală o realitate îngrijorătoare: în ultimii trei ani, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 140/2022, nu a fost numit niciun curator special în ciuda existenței unei proceduri clare în acest sens. Această constatare ridică semne de întrebare asupra gradului de conștientizare a existenței și utilității acestei instituții atât în rândul practicienilor în drept, cât și al populației generale.

Curatorul special este o instituție extrem de utilă, menită să protejeze interesele persoanelor care necesită ocrotire, în special în situațiile în care acestea sunt implicate în procese judiciare. Conform legislației în vigoare, numirea unui curator special devine relevantă în cauzele legate de reexaminarea punerii sub interdicție, precum și în procedurile de instituire a măsurilor de ocrotire, cum ar fi consilierea judiciară sau tutela specială.

Prevederile Codului Civil și ale Codului de Procedură Civilă oferă o bază legală solidă pentru numirea unui curator special. Articolul 167 din Codul Civil stipulează că, în situații de urgență și până la soluționarea cererii de instituire a unei măsuri de ocrotire, instanța de tutelă are posibilitatea de a numi un curator special pentru a îngriji și reprezenta persoana în cauză, precum și pentru a administra bunurile acesteia. Cu toate acestea, caracterul facultativ al acestei prevederi, exprimat prin cuvântul „poate”, ar trebui reconsiderat, astfel încât numirea unui curator special să devină obligatorie în situațiile în care există un caz de nevoie.

În ceea ce privește alegerea curatorului special, prevederile legale sunt clare: cu prioritate

În ceea ce privește alegerea curatorului special, prevederile legale sunt clare: cu prioritate, instanța va numi mandatarul din contractul de mandat de ocrotire. În absența acestuia, decizia instanței va depinde de circumstanțele specifice fiecărui caz. În situațiile în care o persoană a solicitat să fie tutore, numirea sa ar fi o soluție simplă și eficientă. Însă, în cazurile de reexaminare a punerii sub interdicție, adesea tutorele anterior a decedat, și nu există o altă persoană dispusă să preia această responsabilitate.

În astfel de situații, pot deveni aplicabile prevederile Normelor metodologice din 14 martie 2007 privind aplicarea Legii nr. 448/2006, care se referă la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Aceste norme oferă o soluție pentru situațiile în care familia sau reprezentantul legal al unei persoane cu handicap nu poate asigura ocrotirea necesară. Prin analogie, aceste prevederi ar putea fi extinse pentru a acoperi și situațiile în care o persoană lipsită de capacitate de exercițiu nu are un reprezentant legal adecvat.

Prin urmare, este imperativ ca instituția curatorului special să fie mai bine cunoscută și înțeleasă, atât de către practicienii în drept, cât și de către publicul larg, pentru a putea fi aplicată efectiv în situațiile în care este necesară. O mai bună conștientizare a existenței și a rolului curatorului special ar putea contribui semnificativ la protejarea drepturilor și intereselor persoanelor vulnerabile.