Cum funcționează fiducia: ce trebuie să știi despre regulile contabile și fiscale

Ce reglementări contabile guvernează mecanismul fiducia?

Cum funcționează fiducia: principii, reglementări contabile și fiscale relevante

Fiducia este un mecanism juridic prin care o persoană, numită constituitor, transferă anumite drepturi de proprietate sau alte avere patrimoniale către o altă entitate, denumită fiduciar, pentru a fi administrate în scopul și în interesul unui beneficiar, conform clauzelor stabilite anterior. Nu este o vânzare în sensul tradițional, ci o delegare de gestionare. Averea transferată constituentă parte dintr-o masă patrimonială distinctă și autonomă, conform articolului 773 din Codul civil.

Această autonomie înseamnă că averea fiduciare nu face parte din patrimoniul fiduciarului și nu poate fi afectată de datoriile sale personale, deoarece este destinată exclusiv scopului pentru care a fost constituită fiducia.

Reglementările contabile aplicabile, în special Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.802/2014, punctele 425.1–425.6, stabilesc modul în care trebuie tratate operațiunile fiduciare în contabilitate, în funcție de rolul constituitorului. Dacă constituitorul este simultan și beneficiarul fiduciei, atunci se consideră că acesta menține tot riscul și beneficiile asociate averei transferate, deci averea nu ieșe din evidența sa contabilă.

În schimb, dacă beneficiarul este fiduciarul sau o persoană terță, constituitorul transferă atât riscurile, cât și beneficiile, iar averea poate fi scăzută din evidența sa, deoarece nu mai controlează direct rezultatele administreriei.

Există, de asemenea, o situație intermediară în care entitatea analizată are numai calitatea de beneficiar, fără a fi nici constituitor, nici fiduciar. În acest caz, tratamentul contabil nu se bazează exclusiv pe denumirea contractului ci trebuie analizată substanța operațiunii: cine are de facto puterea decizională, cine primește rezultatele administreriei și ce avere va fi restituită la finalizarea fiduciei.

Contul 4662 urmărește sumele de decontat în fiducia!

Numai astfel se poate determina corect modul de înregistrare a operațiunii.

Deși fiduciarul primește responsabilitatea juridică de a administra averea, acest transfer nu duce la scoaterea din evidență a activelor și datoriilor de către constituitor, dacă acesta păstrează riscurile și beneficiile. Fiduciarul, totuși, este obligat să mențină o evidență separată a masei fiduciare și să furnizeze informațiile necesare pentru înregistrarea operațiunilor în contabilitatea constituitorului.

Veniturile și cheltuielile rezultate din administrare se contabilizează pe baza decontului transmis de fiduciar: veniturile se înregistrează prin debitarea contului 4662 „Creante din operatiuni de fiducie” și creditul contului 7512 „Venituri din derularea operatiunilor de fiducie”, iar cheltuielile prin debitarea contului 6512 „Cheltuieli din derularea operatiunilor de fiducie” și creditul aceluiași cont 4662, în funcție de natură și modul de ajustare prevăzut în contract.

Contul 4662 are rolul de a urmări sumele care trebuie decontat între parti. Încasarea unei creanțe din fiducie se face, de obicei, prin nota contabilă 5121 „Conturi la banci în lei” debitat și 4662 creditat. Dacă rezultă o obligație față de fiduciar, nota contabilă se inversează corespunzător, reflectând direcția decontării. La lichidarea fiduciei, orice câștig sau pierdere rezultată din această operare trebuie evidentiată separat: câștigul prin creditarea contului 7513 „Venituri din lichidarea operatiunilor de fiducie” și pierderea prin debitarea contului 6513 „Cheltuieli din lichidarea operatiunilor de fiducie”.

În cazul în care beneficiarul este fiduciarul sau o persoană terță, constituitorul transferă riscurile și beneficiile și, prin urmare, scade averea din evidența sa contabilă. Totuși, dacă la finalizarea fiduciei constituitorul primește înapoi elemente din masa fiduciare, acestea trebuie recunoscute la valoarea justă din momentul restituirii, pe baza naturii lor. Orice diferență care nu poate fi atribuită unui element specific al masei (de exemplu, o plusvaloare generată de administrare) se înregistrează în contul 7513 sau 6513, în funcție de semnul ei.

Determinarea valorii juste trebuie să fie sustinută prin documente obiective, precum evaluări independente sau pietei de referință, și să poată fi verificată.

Beneficiarul care nu este și constituitorul recunoaște veniturile primite din fiducie în momentul în care le primește, conform principiilor de competență, iar acestea trebuie incluse în rezultatul financiar al perioadei respective, în conformitate cu standardele contabile aplicabile. Astfel, fiducia nu este doar un instrument juridic, ci și unul contabil și fiscal care necesită analiză atentă a rolurilor, riscurilor și beneficiilor reale ale fiecărei parti implicate.