Codul Urbanismului: simplificare sau noi incertitudini în proiectele de energie regenerabilă?

Progres notabil: instituirea autorizației de modificare!

Incertitudinile persistă în sectorul energetic, deși noul cod legislativ promite simplificări

Adoptarea Legii nr. 169/2026, cunoscută sub numele de nou Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, a generat așteptări ridicate în rândul dezvoltatorilor de proiecte din domeniul energiei regenerabile. Textul legislativ introduce un cadru modernizat, recunoscând explicit importanța investițiilor în producerea și stocarea energiei, și anume a electricității și a hidrogenului provenit din surse regenerabile.

Deși se vorbește despre o reducere a sarcinilor birocratice legate de documentația urbanistică, întrebarea fundamentală pentru operatorii din industrie nu se mai limitează la gradul de simplificare, ci vizează predictibilitatea procesului.

O problemă de fond, care pare mai sensibila decât orice reglementare urbanistică, ține de titlul juridic pe care îl deține dezvoltatorul asupra solului. Codul Urbanismului nu menționează în mod direct dreptul de superficie ca temei valid pentru emiterea autorizațiilor de construire.

În schimb, legea stipulează clar că dreptul de a realiza lucrări de edificare sau demolare aparține doar a două categorii de subiecte: titularilor dreptului de proprietate și titularilor altor drepturi reale care corespund proprietății publice. A doua categorie este restrânsă, de ce? Această a doua categorie este restrânsă, de regulă, la drepturi precum concesiunea sau administrarea bunurilor din domeniul public.

Această formulare riguroasă intră în tensiune cu practica obișnuită în sectorul energiei verzi, unde dezvoltatorii operează frecvent pe baza dreptului de superficie sau a unor structuri contractuale complexe, fără a fi neapărat proprietari ai terenului.

O interpretare literală a acestei norme ar putea provoca blocaje administrative, prelungind termenele de autorizare și forțând companiile să își repună în discuție arhitectura juridică prin care au dobândit accesul la teren.

Un progres notabil, considerat util pentru fluidizarea proceselor, este instituirea autorizației de modificare. În vechiul sistem, orice ajustare tehnică intervenită în faza de execuție risca să impună obținerea unei noi autorizații de construire de la zero, chiar dacă proiectul era deja aprobat și șantierul funcționa.

Limită importantă: ajustările nu...?

Noua lege introduce un mecanism separat care permite adaptarea documentației fără a repeta întregul traseu burocratic.

Pentru parcuri eoliene sau stații fotovoltaice, acest instrument înseamnă posibilitatea de a schimba, de exemplu, traseul unei linii de cablu, al unui drum de servit sau al unor componente tehnice, printr-o procedură calibrată pe amploarea schimbării.

Totuși, există o limită importantă: ajustările nu pot depăși perimetrul avizelor, condițiilor de mediu și reglementărilor urbanistice deja emise.

Astfel, modificările minore devin mai ușor de gestionat, dar orice schimbare majoră care alterează substanțial proiectul initial va continua să necesite traversarea integrală a procedurilor de autorizare.

Situația amplasării în extravilan rămâne ambigvă, generând incertitudini majore privind necesitatea elaborării unui PUD. Codul prevede că anumite facilități de producere și stocare a energiei regenerabile, împreună cu infrastructura asociată — inclusiv stațiile de transformare, cablurile și instalațiile de racordare la rețelele de interes public — pot fi realizate fără a elabora o nouă documentație de urbanism, sub anumite condiții legale.

(3) din același cod permite implementarea acestor capacități energetice bazându-se fie pe reglementările existente din Planul Urbanistic General (PUG) sau pe documentațiile de amenajare a teritoriului, fie pe un PUD.

Aici intervine o dilemă critică: dacă documentația urbanistică actuală nu oferă suficiente detalii, are dreptul autoritatea să impună crearea unui PUD, chiar dacă articolul 252 pare a exclude această obligație?

Lipsa unei clarități explicite în textul legal deschide ușa către interpretări divergente între diverse primării.

În industria energetică, astfel de discrepanțe administrative se traduc imediat în întârzieri costisitoare, afectând calendarul investițional.