CJUE: pierderile tehnologice nu pot fi scăzute din compensațiile pentru acvacultură
Temele juridice supuse atenției Curții de Justiție a UE vizează interpretarea corectă a unor dispoziții specifice
Publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, din 19 octombrie 2026, a adus la lumină o cerere de decizie preliminară depusă la 13 iulie 2026 de Înalta Curte de Casație și Justiție din România. Dosarul, înregistrat sub numărul C-790/26, opune Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale societăților Esox Prod SRL și B. R. C. Grup SRL, și rămâne în stadiu de analiză.
Temele juridice supuse atenției Curții de Justiție a UE vizează interpretarea corectă a unor dispoziții specifice. Mai exact, se discută cum trebuie înțelese articolele 54 și 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, alături de articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Dezbaterile se concentrează pe eliminarea din calculul compensațiilor pentru acvacultura care oferă servicii de mediu a anumitor pierderi de natură tehnologică.
Întrebările preliminare formulate de instanța românească se structură în două axe principale
Întrebările preliminare formulate de instanța românească se structură în două axe principale. Prima vizează dacă măsura cuprinsă în Ghidul solicitantului, aprobat prin Ordinul nr. 883 din 3 august 2016, este compatibilă cu scopurile stabilite în articolul 54, alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Regulamentul nr. 508/2014. Această măsură, identificată ca Măsura II. 10, prevede exclusia din categoria pierderilor de venituri a pierderilor tehnologice listate în anexa 10 a aceluiași ghid.
A doua întrebare se referă la necesitatea obținerii unui acord prealabil din partea Comisiei Europene. Conform articolului 29, alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul nr. 1303/2013, orice modificare a Ghidului solicitantului care implică eliminarea unei categorii de pierderi tehnologice din calculul compensațiilor trebuie supusă procedurii de aprobare comunitară înainte de intrarea în vigoare. Această condiție de control european este esențială pentru a asigura coerența politicilor de dezvoltare rurală la nivel supranațional.