Cincisprezece ani de Cod civil: între litera legii și spiritul dreptății

Un bilanț necesar după un deceniu și jumătate?

Data de 1 octombrie 2011 a marcat începutul unei noi ere pentru legislația din România, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil.

S-au scurs de atunci 15 ani, un răstimp suficient de lung pentru a trece dincolo de entuziasmul sau criticile de moment și a evalua matur impactul acestei legi-cadru.

Nu mai vorbim doar despre intențiile legiuitorului de la acea vreme, ci despre modul în care aceste reguli au modelat viața socială, relațiile dintre oameni și, nu în ultimul rând, modul în care instanțele au înțeles să aplice textul legii în sala de judecată.

Întrebarea esențială rămâne: a reușit acest document să aducă acea previzibilitate și echilibru de care orice societate are nevoie? Un cod civil nu este doar o înșiruire de articole, ci manualul după care ne ghidăm interacțiunile zilnice: de la familie și proprietate, până la contracte și responsabilitatea pentru faptele noastre.

Este, în esență, busola după care funcționăm ca societate.

După 15 ani, e momentul să privim dincolo de normă, spre fundalul filosofic al legii.

Legalitate sau legitimitate în dreptul român?

Codul actual își trage seva dintr-o perspectivă strict pozitivistă. Sigur, dreptul pozitiv este indispensabil pentru o ordine juridică coerentă, unde regulile sunt clare și aplicabile. Însă, poate fi acesta singurul fundament?

În lucrarea mea, „Codul civil adnotat” (Editura Monitorul Oficial, 2007), lansată la Baroul București pe 3 octombrie 2007, am susținut că principiile dreptului natural trebuie să rămână coloana vertebrală a eticii juridice.

Legitimitatea nu vine doar dintr-un vot în Parlament, ci din alinierea legii cu valori precum libertatea, demnitatea și echitatea. Când dreptul pozitiv se rupe de aceste principii, riscăm să transformăm orice decizie a legiuitorului într-un adevăr absolut, ignorând dacă ea este sau nu cu adevărat justă.

Aici apare prăpastia dintre legalitate – ceea ce scrie în lege – și legitimitate – ceea ce rezonează cu conștiința noastră colectivă. Legea trebuie să fie vehiculul valorilor noastre profunde, nu un substitut pentru moralitate.

Un alt punct sensibil este „transplantul” legislativ.

Noul Cod a preluat multe mecanisme din sisteme străine. Deși dreptul comparat ne ajută să evoluăm, simpla copiere a unor soluții externe nu este suficientă. O normă nu trăiește doar pe hârtie; ea prinde viață în contextul cultural local.

Succesul acestor împrumuturi depinde, în final, de capacitatea noastră de a le „digera” și de a le adapta la realitatea specifică a societății românești.