Chirie pe termen lung: statul ia 8% din venit
Termen lung sau scurt?
Cotă fiscală efectivă de 8% pentru închirierea locativă pe termen lung
Regimul fiscal al veniturilor din închiriere depinde, în esență, de cât timp stă chiriașul în casă.
Această distincție este cea care dictează modul în care se calculează impozitul. Codul fiscal nu face nicio excepție pentru situația în care proprietarul locuiește în același imobil cu chiriașul. Indiferent dacă împarți casa sau nu, obligațiile tale fiscale se bazează exclusiv pe natura contractului și pe durata acestuia.
Legislația română trasează o linie clară între două tipuri de activitate. Închirierea pe termen lung – când cineva se mută pentru câteva luni sau un an – se supune regulilor standard de chirie.
Cum se calculează impozitul?
Pe de altă parte, cazarea pe termen scurt, limitată la maximum 30 de zile consecutive, intră sub un set de reguli fiscale diferite, valabile începând cu 2026.
Practic, un student sau un angajat care locuiește un an întreg în camera închiriată are obligații fiscale diferite față de un turist care rămâne doar câteva nopți.
Această diferențiere este crucială pentru planificarea bugetară a proprietarilor.
Pentru închirierea obișnuită, clasificată drept „cedarea folosinței bunurilor”, legea permite o scădere forfetară de 20% din venitul brut. Impozitul se aplică doar asupra sumei rămase, adică 80% din totalul încasat.
Cum se înregistrează contractul de închiriere?
Aplicând cota de 10% asupra acestui venit net, se obține o cotă fiscală efectivă de 8% din chiria brută.
Un exemplu concret clarifică mecanismul: la o chirie lunară de 1.000 lei, încasată pe parcursul a 12 luni, venitul anual brut este de 12.000 lei.
După deducerea cheltuielii forfetare de 2.400 lei (20% din 12.000), baza impozabilă scade la 9.600 lei. Impozitul anual datorat ajunge astfel la 960 lei. Acest calcul rămâne identic chiar și în cazul în care proprietarul continuă să locuiască în imobil.
Închirierea unei singure camere, în detrimentul întregii locuințe, nu oferă nicio scutire specială.
Termen limită: 25 mai 2027!
Pentru închirierea pe termen lung, contractul trebuie înregistrat la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) în termen de maximum 30 de zile de la semnare. Aceeași regulă se aplică și la orice modificare ulterioară a documentului.
Proprietarul trebuie să depună formularul C168, alături de o copie a contractului. Această operațiune poate fi efectuată și online, prin Spațiul Privat Virtual (SPV).
Responsabilitatea pentru înregistrare revine persoanei care încasează venitul, fie ea proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal. Dacă locuința este deținută de mai mulți proprietari, contractul trebuie să desemneze expres persoana responsabilă pentru evidențele fiscale. Este important de subliniat că înregistrarea contractului nu implică plata imediată a impozitului.
CASS: care sunt pragurile și obligațiile?
Veniturile din închiriere către persoane fizice se declară prin Declarația unică, folosind formularul 212. Pentru sumele încasate în anul 2026, termenul limită pentru calculul impozitului, depunerea declarației și efectuarea plății este 25 mai 2027.
Spre deosebire de vechiul sistem, nu se mai declară un venit estimat la începutul contractului, iar plățile anticipate trimestriale au fost eliminate.
Dacă contractul începe sau încetează pe parcursul anului, se declară doar veniturile aferente perioadei respective, iar orice modificare se reflectă în evidențele fiscale conform regulilor aplicabile.
Pe lângă impozitul pe venit, proprietarul poate fi obligat să plătească și contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), cu o cotă de 10%. Această contribuție nu este automată; ea se datorează doar dacă veniturile cumulate într-un an depășesc un anumit prag. Pentru veniturile din 2026, limita de la care se plătește CASS este de 24.300 lei, echivalentă a șase salarii minime brute naționale.
Ce intră în plafonul CASS?
Reperul de calcul este salariul minim brut de 4.050 lei, valabil la 1 ianuarie 2026, deși acesta a crescut la 4.325 lei începând cu 1 iulie 2026. Suma CASS se stabilește pe trei niveluri distincte: 2.430 lei pentru venituri între 24.300 și 48.599 lei, 4.860 lei pentru cele între 48.600 și 97.199 lei, și 9.720 lei pentru veniturile de la 97.200 lei în sus.
Plafonul de 24.300 lei nu se bazează exclusiv pe chirii. Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se adună cu alte categorii de venituri prevăzute de Codul fiscal, precum dividendele, dobânzile, câștigurile din investiții sau din drepturi de proprietate intelectuală.
Existența unui contract de muncă nu scutește automat proprietarul de CASS pentru chirii; chiar dacă este deja asigurat prin salariu, contribuția devine datorată când veniturile cumulate depășesc pragul legal.
În schimb, veniturile din închiriere nu atrag plata contribuției de asigurări sociale (CAS).