CEDO: România a încălcat dreptul la proces echitabil

De ce a fost neregulată judecata?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că România a încălcat dreptul la un proces echitabil. Hotărârea, publicată pe 27 octombrie 2026 în dosarul „Miron și alții împotriva României”, constată o încălcare clară a articolului 6 al Convenției. În centrul dezbaterii se află modul în care s-a desfășat judecata în instanța de primă instanță, unde principiul nemijlocirii probelor nu a fost respectat. Decizia obligă statul român să plătească despăgubiri morale și cheltuieli de judecată pentru cele trei persoane implicate.

Contextul juridic al litigiului vizează o anchetă penală legată de activitățile unei clinici private specializate în tratarea infertilității. Aceasta oferea proceduri avansate, inclusiv fertilizarea in vitro cu utilizarea de ovocite donate. În 2012, trei inculpați au primit pedepse cu închisoarea de la Tribunalul din București, într-un dosar care investiga activități nelegale legate de donarea de ovocite și obținerea de profituri financiare. Judecătorul care a emis sentința, datată la 14 noiembrie 2012, era Andi Mihai Malaliu, un magistrat care ulterior a părăsit funcția prin pensionare.

Ce s-a întâmplat cu martorii?

Curtea a analizat în detaliu procesul de judecată și a identificat o deficiență majoră: judecătorul care a pronunțat hotărârea nu a examinat direct probele relevante, deși credibilitatea martorilor era decisivă pentru stabilirea adevărului faptic. Conform jurisprudenței CEDO, o schimbare în compunerea instanței după ce un martor cheie a fost deja audiat impune, în mod normal, o nouă audiere a respectivului martor. În cazul de față, mai mulți judecători s-au succedat la fișa procesuală. Judecătoarea care a ascultat o parte esențială a martorilor a fost înlocuită, iar Andi Mihai Malaliu a preluat dosarul la 25 septembrie 2012.

Până la preluarea cauzei de către Malaliu, martorii acuzării, printre care se numără și femeile care donaseră ovocite, fuseseră deja ascultați în ședințe anterioare. Noul judecător nu i-a re-audiat, ci s-a bazat exclusiv pe transcrierile scrise ale declarațiilor lor. El a ascultat doar cinci martori propuși de partea apărării și a primit concluziile finale ale apărătorilor. La data de 14 noiembrie 2012, hotărârea a fost emisă, sprijinindu-se, printre altele, pe depoziiile donatoarelor, care declaraseră că au primit sume de bani în schimbul celulelor reproduce.

Cum au reacționat instanțele superioare?

Analiza Curții a evidențiat că existau contradicții între ce au spus unele dintre aceste femei în faza de urmărire penală și ce au afirmat ulterior în fața instanței. Aceste neconcordanțe puneau la îndoială credibilitatea martorilor, mai ales având în vedere că ele fuseseră inițial ascultate în calitate de suspecte. Curtea a subliniat că judecătorul care a emis condamnarea trebuia să le audieze direct, pentru a putea evalua nemijlocit tonul, gesturile și consistența declarațiilor. Accesul simplu la transcrierile anterioare nu compensa lipsa contactului direct cu martorii.

Curtea a verificat și modul în care instanțele superioare au tratat această deficiență procedurală. Curtea de Apel din București a menținut pedepsele pentru doi dintre reclamanți și a ajustat parțial statusul juridic al celui de-al treilea. Totuși, instanța de apel nu a administrat probe noi și s-a sprijinit, la rândul său, pe aceleași declarații ale donatoarelor. Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursurile, fără a răspunde explicit la argumentele privind încălcarea principiului nemijlocirii.

În analiza sa, CEDO a reținut că depoziiile donatoarelor constituiau un pilon central al condamnărilor. Acestea erau esențiale pentru a susține acuzația privind formarea unui grup infracțional organizat, cu scopul traficului de celule reproductive umane. În absența unei audieri directe și în lipsa unor garanții procedurale care să echilibreze dezavantajul creat apărării, Curtea a concluzionat că reclamanții au fost privați de un proces echitabil. Hotărârea a fost adoptată în unanimitate și constată încălcarea articolului 6.

Cât va plăti România?

Pe plan financiar, Curtea a stabilit obligația statului român de a plăti despăgubiri. Primii doi reclamanți vor primi câte 7.800 de euro pentru prejudiciu moral. Pentru succesorii în drepturi ai celui de-al treilea reclamant, care a decedat în ianuarie 2026, suma de 7.800 de euro va fi achitată în solidar. În plus, statul trebuie să acopere 10.400 de euro pentru cheltuielile de judecată ale celor trei persoane implicate. Aceste sume trebuie să fie plătite în termen de trei luni, conform condițiilor stabilite de Curte.

Curtea nu a găsit o încălcare separată a articolului 7 din Convenție, care reglementează legalitatea incriminării și a pedepselor. Această plângere a fost considerată vădit nefondată. De asemenea, Curtea nu s-a pronunțat separat asupra celorlalte aspecte invocate în temeiul articolului 6, după ce a constatat deja încălcarea principiului nemijlocirii. Este important de precizat că această hotărâre nu înseamnă achitarea reclamanților, ci recunoașterea că procedura penală a fost defectuoasă.