Calitatea procesuală a primarului în contenciosul administrativ

Care sunt confuziile frecvente în contenciosul administrativ?

Despre calitatea procesuală pasivă a primarului în litigiile de contencios administrativ, am observat că, în practică, se fac adesea confuzii.

În special, atunci când se contestă actele administrației publice locale cu caracter individual, multe cereri de chemare în judecată sunt îndreptate împotriva unităților administrativ-teritoriale, menționând doar reprezentarea acestora de către primari.

Această abordare este, în opinia mea, greșită.

Cererile sau contestațiile ar trebui să fie adresate autorităților emitente ale actelor administrative.

Analiza legală a calității procesuale În analiza acestei chestiuni, este esențial să ne raportăm la articolul 36 din Codul de procedură civilă, care stipulează că „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.” De asemenea, trebuie să luăm în considerare prevederile articolului 1 din Legea 554/2004, care menționează: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.” Această lege conferă calitate procesuală pasivă autorității publice emitente a actului administrativ considerat vătămător.

Rolul primarului în emiterea actelor administrative Conform articolului 106 alineatul (1) din O. U.

Cum influențează primarul actele administrative locale?

nr. 57/2019, „autoritățile administrației publice din comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.” Este important de precizat că unitățile administrativ-teritoriale nu sunt autorități capabile să emită acte administrative.

Aceste acte sunt emise de autoritățile administrației publice, care dețin autoritatea publică. La nivelul unei unități administrativ-teritoriale, cu excepția Municipiului București, singurele autorități sunt consiliul local și primarul. Consiliul local are prerogative deliberative și emite, de obicei, acte administrative normative, în timp ce primarul are prerogative executive, emițând acte administrative cu caracter individual.

Argumente legale și doctrinare Astfel, primarul este, în principiu, autoritatea emitentă a actelor administrative individuale, conform argumentelor și textelor de lege expuse anterior. De asemenea, orice act al aparatului administrativ al primarului beneficiază de puterea publică specifică acestei autorități.

Aceste argumente se aliniază cu prevederile Legii nr. 554/2004, care stabilește autoritatea emitentă a actului vătămător ca subiect de drept în raporturile litigioase de drept public administrativ. De ce se fac confuzii în contenciosul administrativ? Literatura de specialitate susține aceleași idei. Consiliul local și primarul nu au personalitate juridică în sensul dreptului privat; personalitate juridică au unitățile administrativ-teritoriale, respectiv comuna, orașul sau județul. Totuși, cele două instituții au personalitate de drept public, ceea ce le permite să fie pârâte într-un litigiu de contencios administrativ.

Probleme frecvente în litigii Absența personalității juridice generează adesea confuzii în rândul părților implicate în litigii, în special în ceea ce privește calitatea și capacitatea procesuală a consiliilor locale, județene, a primarilor și a președinților de consilii județene.

Paradoxal, această lipsă a personalității juridice este invocată și în litigiile de contencios administrativ, deși Constituția recunoaște, prin articolul 123 alineatul (5), dreptul prefectului de a contesta în instanță actele autorităților publice locale.

Aceasta este o recunoaștere a capacității procesuale pasive a acestora. Practica judecătorească susține acest raționament.