Acte și Drepturi
Proceduri

Băncile sunt obligate să restituie banii furați, chiar dacă clientul a fost neglijent

Raluca Gheorghiu 23.10.2026

De ce decizia contează pentru instanțele din România?

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a hotărât că băncile nu pot refuza automat rambursarea unei tranzacții neautorizate pe motiv de neglijență gravă a clientului. De exemplu, în SUA, legea protejează victimele transferurilor neautorizate, dar situația este mai complicată atunci când oamenii trimit personal bani fraudatorilor, convinși că plătesc o factură sau urmează instrucțiunile unui reprezentant bancar.

Pe de altă parte, cei care inventează în mod deliberat fraude pentru a recupera banii pot fi expuși unor consecințe legale.

Hotărârea CJUE este relevantă și pentru consumatorii din România, unde fraudele prin intermediul unor linkuri false, apeluri telefonice și pagini de internet care imită platformele oficiale reprezintă o problemă reală.

Decizia trebuie luată în considerare de instanțele naționale în cazuri similare în interpretarea normelor europene aplicabile.

În Statele Unite, regulile federale, la rândul lor, prevăd protecții pentru anumite transferuri electronice neautorizate, dar recuperarea banilor depinde de tipul operațiunii și de circumstanțele specifice.

Prin hotărârea sa din 15 octombrie 2026 în cauza C-70/25, Tukowiecka, Curtea a clarificat modul în care trebuie aplicate normele europene privind rambursarea tranzacțiilor de plată neautorizate. Cazul a survenit din situația unui client al unei bănci din Polonia care a încercat să vândă un produs pe o platformă online. Un presupus cumpărător i-a trimis un link fraudulos, prezentat ca necesar pentru a confirma vânzarea. Link-ul a condus la o pagină care imită site-ul bancar, unde femeia a introdus credentialile ei bancare online.

Ulterior, o altă persoană a folosit aceste date pentru a transfera aproximativ 700 de euro din contul femeii.

Clientul a notificat banca în ziua următoare, dar instituția a refuzat să-i ramburseze suma, considerând că a fost grea neglijentă în lipsa protecției adecvate a datelor sale de securitate.

Curtea a hotărât că banca nu poate refuza imediat rambursarea unei tranzacții neautorizate doar pentru că consideră că utilizatorul a fost grav neglijent.

În principiu, suma trebuie rambursată imediat sau cel târziu până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare după ce banca a încheiat tranzacția sau a fost notificată cu privire la aceasta, cu condiția ca utilizatorul să informeze banca fără întârziere nejustificată.

Banca plătește, dar cine suportă pierderea?

Excepția prevăzută în dreptul european se referă la situația în care banca are motive rezonabile de a suspecta o fraudă a clienților și comunică aceste motive în scris autorității naționale competente.

Hotărârile preliminară ale CJUE explică modul în care trebuie interpretată legislația UE. Interpretarea Curții nu este doar o recomandare și trebuie luată în considerare de instanțele naționale atunci când tratează cazuri similare care intră în domeniul de aplicare al normelor europene interpretate.

În prezenta cauză, instanțele din România trebuie să țină seama de interpretarea oferită de CJUE atunci când hotărăsc litigiile privind tranzacțiile neautorizate și să aplice normele europene relevante transmise în dreptul național.

Hotărârea nu înseamnă că toate cazurile trebuie tratate în mod identic, indiferent de fapte, ci că dispozițiile europene trebuie interpretate în conformitate cu explicațiile Curții.

Această distincție este deosebit de importantă în cazul litigiilor în care banca refuză să restituie banii pe motivul că persoana pierdută a accesat un link suspect, a dezvăluit date de autentificare sau a urmat instrucțiunile unui presupus angajat al instituției.

Hotărârea face o distincție importantă între două aspecte: obligația de a plăti imediat și determinarea persoanei care va suporta în cele din urmă pierderea financiară. În cazul în care tranzacția a fost neautorizată, banca nu poate transforma o simplă acuzație de neglijență gravă într-un motiv pentru refuzul de a returna banii în primul rând.

Acest lucru nu înseamnă, totuși, că orice client care a fost victima unei fraude va păstra automat rambursarea.

După rambursare, banca poate solicita recuperarea pierderii dacă dovedește că aceasta a rezultat din încălcarea intenționată sau din neglijarea gravă a obligațiilor clientului, inclusiv cele privind protecția datelor de securitate.

Sarcina de dovadă a fraudei sau a neglijenței grave depinde de prestatorul de servicii de plată, astfel cum este prevăzută de lege.