Acte și Drepturi
Drepturi

Asistența extrajudiciară: ajutorul public subutilizat de cei cu venituri mici

Daniela Marinescu 28.10.2026

Cum devin barourile actori instituționali?

Sprijinul juridic din afara instanțelor: un drept neglijat de cetățenii cu mijloace limitate

Capacitatea de a oferi consiliere juridică înainte de a se ajunge în fața unui tribunal rămâne subexploatată atât în rândul persoanelor cu venituri modeste, cât și în structurile profesionale ale avocaților și în instituțiile barouri. O parte semnificativă a cetățenilor cu resurse financiare reduse nu cunosc existența acestui drept sau nu știu cum îl pot solicita efectiv. Pentru profesioniștii dreptului, acest instrument reprezintă o sursă de venituri din fonduri publice care nu este suficient valorificată.

În același timp, pentru barouri, acest mecanism constituie o ocazie de a consolida poziția lor instituțională, atât față de societatea largă, cât și în interiorul sistemului judiciar.

Un drept existent, dar rar exercitat

Sprijinul juridic extrajudiciar este o unealtă legală prin care persoanele cu posibilități financiare limitate pot primi, conform legii, asistența unui avocat pentru rezolvarea unor chestiuni de drept, fără a se ajunge la un proces. Potrivit articolului 35 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acest tip de sprijin constă în: acordarea de consultații, redactarea de cereri, petiții și sesizări, inițierea altor demersuri legale, precum și reprezentarea în fața unor autorități sau instituții publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuții jurisdicționale, în scopul realizării unor drepturi sau interese legitime.

Aceste servicii sunt detaliate de Statutul profesiei de avocat din 2011 și de Protocolul tripartit.

Dincolo de existența formală a acestui drept în legislație, se pune o întrebare fundamentală: în ce măsură este acesta cunoscut și folosit efectiv de persoanele cărora se adresează? Așa cum arată ultima strategie de dezvoltare a sistemului judiciar și a justiției ca serviciu public, aprobată de Guvern în 2025[1], datele oferite de barouri indică o utilizare redusă a acestui tip de asistență.

În lipsa unor informații generale, detaliate și ușor accesibile din sursele competente (Ministerul Justiției, UNBR, barouri) sau ale avocaților și asociațiilor lor, un potențial beneficiar al programului de sprijin juridic din România poate întâmpina dificultăți încă de la început.

Această realitate este confirmată de datele furnizate de Ministerul Justiției la cererile de acces la informații publice din 2021 și 2026. Când un drept este prevăzut de lege, dar mecanismul de exercitare este folosit rar sau inegal, problema nu mai este doar una de reglementare, ci devine și o problemă de acces efectiv la drept, de organizare instituțională și de responsabilitate profesională.

Barourile ca actori instituționali

Un barou își consolidează autoritatea sa instituțională nu doar prin apărarea intereselor profesiei, ci și prin exercitarea efectivă a atribuțiilor legale. Sprijinul extrajudiciar oferă un cadru în care capacitatea de organizare a barourilor, respectarea procedurilor și solicitarea plății pentru servicii devin expresii concrete ale rolului lor. Această consolidare servește, în egală măsură, atât profesioniștii dreptului, cât și accesul efectiv al cetățenilor la drepturi.

Prin examinare și soluționare a cererilor de sprijin extrajudiciar, prin aprobarea referatelor de plată întocmite legal și prin transmiterea acestora către compartimentele competente ale instanțelor, barourile își exercită atribuțiile în cadrul mecanismului public de finanțare, similar cu instanțele pentru sprijinul judiciar. Această activitate face vizibil un aspect esențial: barourile nu sunt doar structuri administrative, ci instituții cu competențe proprii, care gestionează proceduri și interacționează direct cu cetățenii și cu autoritățile publice – departamentele economice ale tribunalelor – pentru asigurarea plății serviciilor profesionale.

O oportunitate economică neglijată de avocați

Sprijinul extrajudiciar reprezintă și o oportunitate profesională și economică pe care avocații nu o valorifică suficient.

O imagine teritorială inegală a datelor de utilizare!

Această oportunitate trebuie privită în contextul specific al societății românești.

Pe de o parte, veniturile populației rămân mult sub media europeană (de 2,8 ori mai mici)[2], ceea ce limitează posibilitatea multor cetățeni de a plăti pentru servicii juridice din resurse proprii.

Pe de altă parte, numărul de litigii în România (mai mare decât dublu față de media europeană)[3] arată o nevoie mare de servicii juridice, inclusiv consiliere și sprijin care pot interveni înainte de a ajunge în instanță, prevenind poate un proces.

În aceste condiții, sprijinul extrajudiciar poate crea o punte între o nevoie socială neacoperită și o activitate profesională plătită din fonduri publice. Pentru avocați, problema nu este doar existența formală a mecanismului, ci și măsura în care este cunoscut, accesibil, organizat eficient la nivel de barou și folosit în practică.

Valoarea sa nu trebuie măsurată doar prin veniturile generate, ci și prin capacitatea de a extinde accesul la servicii juridice, de a consolida rolul avocatului în prevenirea conflictelor și de a crea o activitate sustenabilă, în beneficiul cetățenilor și al profesiei.

Datele de utilizare: o imagine teritorială inegală

Sprijinul extrajudiciar trebuie analizat atât din perspectiva necesității sociale, cât și din perspectiva oportunității profesionale. Datele comunicate de Ministerul Justiției arată că, în cei 10 ani anteriori, acest tip de sprijin a reprezentat doar 0,1%, 0,2% sau 0,3% din totalul sumelor destinate sprijinului prin avocat în materie civilă și penală.

În 2025, ponderea a crescut la 1,26%. Deși creșterea este notabilă, nivelul rămâne scăzut în raport cu ansamblul finanțării publice analizate.

Mai mult, datele privind cererile de plată din ultimii cinci ani relevă diferențe teritoriale mari: în șapte dintre cele 15 circumscripții ale curților de apel nu a fost depusă nicio cerere, în alte șase activitatea a fost minimă, iar în două au fost înregistrate câteva mii de cereri. Aceste date pun în discuție nu doar mărimea finanțării, ci și măsura în care profesia folosește efectiv acest mecanism.

Într-o societate în care resursele financiare limitează accesul la servicii juridice plătite, acest instrument poate contribui simultan la facilitarea accesului la avocat și la dezvoltarea unei activități profesionale remunerate din fonduri publice. Provocarea pentru barouri nu este doar să ceară resurse, ci și să se asigure că mecanismele de finanțare sunt cunoscute, accesibile și folosite.

Creșterea ponderii în 2025 poate fi un punct de plecare pentru o analiză națională a cauzelor utilizării reduse și inegale.

Baroul Iași a demarat pe această direcție, organizând întâlniri la distanță între avocații din Iași și cei din Cluj, mai ales cu colegii responsabili din SAJ Cluj, pentru schimbul de experiență și bune practici, având în vedere că datele de la Curtea de Apel Cluj arată cele mai multe cereri de acest gen, fără a se respinge vreuna.

Deși se observă o creștere recentă a ponderii financiare, utilizarea rămâne foarte inegală teritorial și, în ansamblul finanțării publice a sprijinului judiciar civil și penal, este încă redusă.

Sprijinul extrajudiciar nu este doar o prevedere legală, ci un instrument de acces la drept pentru cei cu venituri mici. Valorificarea sa necesită eforturi comune din partea statului, a barourilor și a avocaților, pentru a transforma un drept scris în lege într-o realitate accesibilă și utilizată efectiv.