Adevărul juridic vs. Hazardul: Când logica se frânge în justiție

Cum se explică lipsa de consecvență a autorității pârâte?

În viaţa profesională a oricărui avocat, există momente în care logica juridică pare să intre în contact cu o realitate judiciară dificil de explicat.

Cu atât mai gravă este această senzaţie când apare în faţa instanţei care, în ordinea juridică românească, este chemată să asigure coerenţa în interpretarea şi aplicarea legii.

În lipsa unei astfel de explicații, refuzul autorității pârâtului nu a mai putut distinge cu certitudine suficientă între o evoluție legitimă a interpretării și o încălcare a consecvenței. Situația în cauză este una dintre cele două litigii în care decizia de respingere a cererii reclamantei pentru un anunț de angajare pentru doi lucrători străini a fost anulată.

În ambele cazuri, refuzul autorității pârâtului s-a bazat pe afirmația că cele două condiții cumulative stabilite în JO nr. 25/2014, respectiv articolul 4 litera (a) și articolul 7 litera (d), nu erau îndeplinite.

Care este limita logicii juridice?

În ambele cazuri, instanța a acceptat în cele din urmă acțiunile și, în cazul reclamantei, a respins cerințele juridice prevăzute la articolul 48 alineatul (1) din Tratatul CE, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) din Tratatul CE, și că competența reclamantei era bazată pe două motive: competența juridică a instanței și competența juridică a reclamantei, în temeiul articolului 48 alineatul (4) și competența juridică a reclamantei, în temeiul articolului 48 alineatul (4)

8. Este important să se sublinieze un aspect care, în opinia mea, nu este deloc secundar: în cauzele de motivare, nu a fost făcută nicio critică distinctă asupra modului în care instanța de trimitere a respins subiectul litigiului, având în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 25/2014.

Totuși, rezultatul a fost diferit: într-un caz, soluția favorabilă a fost menținută, iar în celălalt nu.

În plus, ceea ce face dificilă acceptarea unei astfel de diferențe este faptul că soluția dată în cauza precedentă a fost invocată în fața instanței de trimitere fără a duce ulterior la aceeași irelevantă.

Problema este că atunci când două cazuri sunt prezentate ca având același rol de fapt și juridic, iar soluțiile sunt opuse, fără o justificare suficientă transparentă, la unitatea interpretării matrice constituțională este exercită o presiune.